Intoxicație cu blocante ale canalelor de calciu
În acest articol, vom explora impactul Intoxicație cu blocante ale canalelor de calciu asupra diferitelor aspecte ale societății. De la apariția sa și până în prezent, Intoxicație cu blocante ale canalelor de calciu a jucat un rol fundamental în modul în care interacționăm, comunicăm și înțelegem lumea din jurul nostru. De-a lungul istoriei, Intoxicație cu blocante ale canalelor de calciu a fost subiect de dezbatere și analiză, iar influența sa a fost resimțită în domenii la fel de diverse precum politica, tehnologia, artele și cultura populară. Printr-o abordare interdisciplinară, vom examina îndeaproape modul în care Intoxicație cu blocante ale canalelor de calciu ne-a modelat experiențele și perspectivele și ce implicații are pentru viitor.
| Intoxicație cu blocante ale canalelor de calciu | |
 O emulsie cu 20% lipide utilizată în cazul intoxicațiilor cauzate de blocante ale canaleor de calciu | |
| Specialitate | medicină de urgență  |
|---|---|
| Cauze | Supradoză |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 917-918 |
| ICD-10 | T46.1X1A |
| DiseasesDB | 3971 |
| MedlinePlus | 002580 |
| eMedicine | article/2184611 |
| MeSH ID | D062787 |
Modifică date / text  | |
Intoxicația cu blocante ale canalelor de calciu, otrăvirea cu blocante ale canalelor de calciu sau supradozarea cu blocante ale canalelor de calciu reprezintă administrarea unui număr prea mare de medicamente de tipul celor cunoscute ca blocante ale canalelor de calciu, fie accidental, fie intenționat.[1] Adeseori, aceasta cauzează o un ritm cardiac lent și scăderea tensiunii arteriale.[2] Aceasta poate duce la o oprire completă a inimii. Alte simptome pot include greață, stări de vomă, somnolență și dificultăți de respirație. Simptomele apar, de obicei, în primele șase ore, dar prin utilizarea anumitor tipuri de medicație, acestea pot apărea abia după 24 de ore.[3]
Tratamente
Există o serie de tratamente ce pot fi utile. Acestea includ eforturile de a reduce absorbția medicamentului, inclusiv: cărbunele activat administrat oral sau irigare completă a intestinelor. Eforturile de a provoca voma nu sunt recomandate.[2] Medicamentele ce pot trata efectele toxice includ: fluide administrate intravenos, gluconat de calciu, glucagon, doze ridicate de insulină, vasopresoare și emulsii de lipide.[2][3] Oxigenarea prin membrana extracorporală poate fi, de asemenea, o opțiune.[2]
Epidemiologie
În anul 2010, în Statele Unite ale Americii au fost raportate peste zece mii de cazuri de toxicitate cauzată de blocantele de canale de calciu. Alături de beta-blocante și digoxin, blocantele canalelor de calciu au una dintre cele mai ridicate rate de deces cauzate de supradoză.[3] Aceste medicamente au devenit disponibile pentru prima oară în anii 1970 și 1980. Acestea reprezintă unele dintre puținele medicamente unde o singură pastilă poate duce la decesul unui copil.[3]
Note
- ^ „Calcium channel blocker overdose”. ADAM. . Accesat în .
- ^ a b c d Palatnick, Wesley (). „Emergency Department Management of Calcium-Channel Blocker, Beta Blocker, and Digoxin Toxicity”. Emergency Medicine Practice. 16 (2).
- ^ a b c d Marx, John A. Marx (). „Cardiovascular Drugs”. Rosen's emergency medicine : concepts and clinical practice (ed. 8th ed.). Philadelphia, PA: Elsevier/Saunders. pp. Chapter 152. ISBN 1455706051.