Ioan Alduleanu
În acest articol, vom explora în profunzime relevanța lui Ioan Alduleanu în diferite contexte și circumstanțe. De la impactul său asupra societății până la influența asupra culturii populare, Ioan Alduleanu a lăsat o amprentă semnificativă asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. Printr-o analiză detaliată, vom examina numeroasele fațete ale Ioan Alduleanu și importanța sa în lumea de astăzi. Mai mult, vom explora modul în care Ioan Alduleanu a evoluat de-a lungul timpului și ce previziuni viitoare pot fi anticipate în legătură cu acest fenomen. De la origine până la moștenire, acest articol va oferi o perspectivă cuprinzătoare a Ioan Alduleanu și a semnificației sale în peisajul contemporan.
| Ioan Alduleanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1821 Moeciu, Brașov, Transilvania |
| Decedat | 1871, (50 de ani) Budapesta, Austro-Ungaria |
| Copii | Constantin Alduleanu |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac  |
| Ocupație | jurist, judecător |
Modifică date / text  | |
Ioan Alduleanu (n. 1821, Moeciu, Brașov - d. 1871, Budapesta) a fost un jurist, judecător și om politic român din Transilvania secolului al XIX-lea, membru al Dietei de la Sibiu (1863-1864) și al Senatului Imperial de la Viena (1864-1865).
Biografie și familie
Ioan cavaler de Alduleanu s-a născut în anul 1821 în Moeciu (Moecii Branului), ca fiu al preotului Nicolae Aldulea (d. 1831), din localitate. Mama sa, Neacșa (d. 1826), a fost fiica protopopului din Zărnești, Bratu Baiul și sora mamei episcopului Ioan Mețianu. La vârsta de nouă ani, Ioan Alduleanu a rămas orfan de ambii părinți. În 1847 s-a căsătorit cu Elena, n. Șandru, cu care a avut cinci copii: Maria (căs. Cu Nicolau Siustaiu), Elena (căs. cu Atanasie Cimponeriu), Ioan, Constantin (procuror în Ploiești) și Eugenia.[1] [2]
Viața și activitatea
După absolvirea studiilor juridice a urmat o carieră în domeniu, în cadrul a diferite instituții din Transilvania și Ungaria. A fost avocat în Brașov (1847), notar al districtului Făgăraș (1848), asesor al Tribunalului din Alba Iulia (1850), președinte al Tribunalului urbarial din Brașov (1858), consilier al guvernului Transilvaniei din Cluj (1861), vicepreședinte al Tablei Regești din Târgu Mureș (1865), consilier în Ministerul Justiției la Pesta (1867), membru al curiei regale (Curtea de Casație) din Pesta (1869).
În plan politic, a fost deputat la Dieta Transilvaniei de la Sibiu (1863-1864) și vicepreședinte al acesteia, precum și deputat în Senatul Imperial de la Viena (1864-1865). A participat la adunările politice naționale ale românilor și la congresele bisericești ortodoxe din anii 1860 .[2][3]
Ordine și decorații
- Ordinul Coroana de Fier, clasa a III-a[2]