În lumea de astăzi, Ioan Sabo a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. În ultimii ani, interesul pentru Ioan Sabo a crescut, generând o dezbatere în jurul implicațiilor și repercusiunilor sale în diverse domenii. De la sfera politică la cea culturală, Ioan Sabo a stârnit interesul academicilor, activiștilor, politicienilor și cetățenilor de rând. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Ioan Sabo, analizând impactul său, evoluția sa și posibilele soluții pentru a aborda provocările pe care le ridică.
Ioan Sabo | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Istrău, Imperiul Austriac ![]() |
Decedat | (74 de ani)[1] ![]() Gherla, Cluj, Austro-Ungaria ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | Biserica Română Unită cu Roma ![]() |
Ocupație | preot catolic episcop catolic ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Ioan Sabo, scris uneori Szabó, (n. , Istrău, Imperiul Austriac – d. , Gherla, Cluj, Austro-Ungaria) a fost al patrulea episcop al Eparhiei de Gherla. Mihail Pavel l-a hirotonit episcop în data de 3 august 1879 în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea, Eparhia Gherlei neavând la momentul respectiv o catedrală reprezentativă.[2]
În anul 1904 episcopul Ioan Sabo a obținut de la Ministerul Cultelor de la Budapesta, suma de 80.000 de coroane de aur, bani necesari pentru realizarea Catedralei din Gherla. Zidirea bisericii s-a încheiat în data de 4 decembrie 1906. Sfințirea acesteia fost făcută de episcopul Ioan Sabo în ziua de 24 noiembrie 1907.[3]
Episcopul Sabo este și ctitorul Bisericii vicariale „Sf. Nicolae” din Năsăud, cunoscută și sub numele de „biserica grănicerilor”, sfințită în anul 1884.
Episcopul Sabo a fost înmormântat în cripta Catedralei greco-catolice din Gherla, ctitoria sa.