Ioan al IV-lea de Gaeta

În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Ioan al IV-lea de Gaeta, înțelegând importanța acestuia și impactul său asupra societății actuale. De la origini până la situația actuală, vom analiza modul în care Ioan al IV-lea de Gaeta a reușit să influențeze diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Vom aborda diferite perspective și opinii despre Ioan al IV-lea de Gaeta, căutând să înțelegem relevanța acestuia în diferite contexte. În plus, vom examina potențialele provocări și oportunități legate de Ioan al IV-lea de Gaeta și modul în care acestea pot avea impact asupra viitorului. Prin acest articol, vom căuta să facem lumină asupra rolului lui Ioan al IV-lea de Gaeta în lumea contemporană și asupra modului în care continuă să ne modeleze realitatea.

Ioan al IV-lea de Gaeta
Date personale
Născutsecolul al X-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat1012 Modificați la Wikidata
PărințiIoan al III-lea de Gaeta
Emilia de Gaeta Modificați la Wikidata
Frați și suroriLeon I de Gaeta Modificați la Wikidata
CopiiIoan al V-lea de Gaeta Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăGaetani

Ioan al IV-lea de Gaeta (d. aprilie sau august 1012) a fost fiul cel mare a ducelui Ioan al III-lea de Gaeta.

Ioan al IV-lea a fost numit co-duce de către tatăl său în anul 991, pe când era încă minor. El a succedat ca duce deplin din 1008 sau 1009 și a domnit pentru o perioadă de doar câțiva ani în Ducatul de Gaeta.

Ioan a fost căsătorit cu Sichelgaita, fiica ducelui Ioan al IV-lea de Neapole și sora succcesorului acestuia, Sergiu al IV-lea de Neapole.

După ce a murit, la conducerea ducatului de Gaeta a trecut fiul său minor, Ioan al V-lea, aflat sub regența bunicii sale, Emilia. Fratele lui Ioan al IV-lea, Leon al II-lea a luptat pentru a obține regența, iar vărul său, devenit Leon I de Gaeta a încercat să uzurpe tronul de la tânărul duce.

Bibliografie

  • Mario Caravale (ed)., Dizionario Biografico degli Italiani LV Ginammi – Giovanni da Crema, Rome, 2000.