Ion Dodu Bălan

În lumea de astăzi, Ion Dodu Bălan este un subiect care a captat atenția multora. Odată cu progresul tehnologiei și schimbările din societate, Ion Dodu Bălan a devenit un factor relevant care are impact asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la influența sa asupra politicii și economiei, până la impactul asupra culturii și divertismentului, Ion Dodu Bălan a generat un mare interes și dezbatere în întreaga lume. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Ion Dodu Bălan, analizând impactul acestuia asupra societății actuale și implicațiile sale pentru viitor.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Ion Dodu Bălan
Date personale
Născut[2][3][4] Modificați la Wikidata
Vaidei, România Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[2][1][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar​
cadru didactic universitar​
poet
istoric literar​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Comunist Român[1]  Modificați la Wikidata
Membru al C.C. al P.C.R.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ion Dodu Bălan (n. , Vaidei, Romos, Hunedoara, România – d. ) a fost un autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

Biografie

A urmat cursurile liceului din Orăștie, fiind apoi elev la Liceul „Sfântul Sava” din București. În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din București. A devenit doctor în filologie în 1968.

A debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală” (1955). A manifestat un interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o amplă exegeză (1971), lucrare de referință, a cărei ediție a doua a fost premiată de Academia Română. A lucrat în redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură română la Facultatea de Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”. În perioada 1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse.

Între 1971-1977 a fost vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RSR.[5]

Este unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc. Din octombrie 1989 până în decembrie 1989 a fost rector al Universității din București și pentru mai mulți ani șeful catedrei de Limba și Literatura Română din cadrul aceleiași Universități. Ion Dodu Bălan a fost membru în Partidul Comunist Român și membru al Comitetului Central.

Din 2012 până în 2015 a fost profesor la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret”.[6]

Distincții

  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[7]

Lucrări

Volume publicate

  • 1955 - „Influențe folclorice în poezia noastră actuală”, ESPLA, București;
  • 1964 - „Delimitări critice”, EPL, București;
  • 1966 - „Octavian Goga”, Editura Tineretului, București; ed. a II-a, Editura Minerva, București, 1971; ed. a III-a, București, 1975;
  • 1966 - „Coșbuc, un moment nou în evoluția poeziei românești”, București, 1966.
  • 1966 - „Valori literare (Eseuri asupra literaturii române), EPL, București;
  • 1968 - „Condiția creației: portrete”, EPL, București;
  • 1971 - „Cuvintele au cuvântul”, Editura Junimea, Iași;
  • 1972 - „Ethos și cultură sau vocația tinereții”, Editura Albatros, București;
  • 1974 - „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris;
  • 1974 - „Copilăria unui Icar”[8], București;
  • 1975 - „Artă și ideal”, București, 1975;
  • 1977 - „În focarul timpului”, București;
  • 1979 - „Cîntece și doine sociale”, București;
  • 1979 - „Constelații diurne”, București;
  • 1981 - „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București; ed. Aron Cotruș, București, 1995;
  • 1981 - „Arbori pentru veșnicii”, București;
  • 1983 - „Țara omeniei”, București;
  • 1985 - „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”, București;
  • 1985 - „Pietre pentru templul lor”, București;
  • 1986 - „Peisaj interior”, București;
  • 1986 - „Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, București;
  • 1988 - „Repere critice”, București;
  • 1988 - „Aron Cotrus”, București;
  • 2000 - „Momente ale liricii românești în secolul XX”, București;
  • 2000 - „Lexicon de limbă și cultură română veche”, București;
  • 2001 - „Făt-Frumos din aer: Scene din viața lui Aurel Vlaicu”, București;
  • 2002 - „Istoria literaturii române de la începuturi la epoca marilor clasici”, co-autor Luiza Marinescu, București;
  • 2003 - „Istoria literaturii române: Epoca veche și premodernă (note de curs)”, București;
  • 2014 - „Așa a fost să fie…: (însemnări, evocări, aprecieri critice)”, București;
  • 2018 - „Viața și opera unui poet exilat: Aron Cotruș”, București.

Poezii

  • 1978 - „Neliniștea fîntînii”, București;
  • 1981 - „Arbori pentru veșnicii”, București;
  • 1986 - „Peisaj interior”, București;
  • 1996 - „Cutremur de suflet”, București.
  • 2019 - „Poezii alese”, București, 2019

Ediții în alte limbi

  • 1966 - „George Coșbuc: un nouveau moment dans l’évolution de la poésie roumaine”, Sinaia, 1966
  • 1966 - „Hej, zöld levél: román népdalok”, București, 1966.
  • 1974 - „La politique culturelle en Roumanie”, Paris, 1974.
  • 1981 - „A concise history of Romanian literature”, București, 1981.
  • 1984 - „Octavian Goga élete és költészete”, Cluj-Napoca, 1984.

Ediții (în calitate de coordonator sau editor)

  • 1956 - Vasile Alecsandri, „Poezii populare”, prefață, editor, București;
  • 1956 - Mihai Eminescu, „Literatura populară”, prefață, editor, București;
  • 1959 - Spiridon Popescu, „Pagini alese”, prefață, editor, București;
  • 1961 - „Miorița. Balade populare”, pref., edit., București;
  • 1961 - I. I. Mironescu, „Furtună veteranul”, pref., edit., București;
  • 1962 - „Moș Gheorghe la expoziție”, pref., edit., București;
  • 1963 - Ion Slavici, „Teatru”, pref., edit., București;
  • 1964 - G. Coșbuc, „Balade și idile”, pref., edit., București;
  • 1967-72 - Octavian Goga, „Opere”, I–III, introd., edit., București;
  • 1971 - „Glasurile patriei: antologie de poezie patriotică românească”, București;
  • 1973 - Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanu”, postfață, edit., București;
  • 1973 - Barbu Nemțeanu, „Stropi de soare”, pref., edit., București;
  • 1974 - „Cartea înțelepciunii populare: proverbe”, pref., edit., București;
  • 1976 - St. O. Iosif, „Poezii”, București, 1975; Panait Cerna, „Poezii”, postfață, edit., București;
  • 1984 - Eugen Goga, „Cartea facerii”, pref., edit., București;
  • 1989 - „Precursori”, introd., edit., București,;
  • 1997 - „Două Siberii”, pref., edit., București;
  • 1985 - Aron Cotruș, „Versuri”, postfață, edit., București.

Note

  1. ^ a b http://evz.ro/a-murit-ion-dodu-balan.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Ion Dodu Bălan, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b Bălan Ion Dodu, VIAF ID] 
  4. ^ Ion Dodu Bălan, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  5. ^ O epistolă necunoscută a lui Marin Preda Arhivat în , la Wayback Machine., anul 2010, numărul 18, Nicolae Scurtu, România Literară, accesat la 18 iunie 2013
  6. ^ „Cadre didactice”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 634.
  8. ^ A nu se confunda cu filmul francez Copilăria lui Icar.

Bibliografie

  • Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).

Legături externe