Ion Vianu

În lumea de astăzi, Ion Vianu a devenit un subiect de cea mai mare importanță și relevanță în diverse sfere ale vieții. Atât la nivel personal, cât și profesional, Ion Vianu a generat un mare impact și a trezit un mare interes în public. Există numeroase studii, cercetări și dezbateri în jurul Ion Vianu, care demonstrează importanța acestuia și necesitatea de a o înțelege în profunzime. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Ion Vianu, analizând influența acesteia asupra societății actuale și posibila sa evoluție în viitor. În plus, vom reflecta asupra posibilelor implicații și consecințe ale Ion Vianu în viața noastră de zi cu zi, precum și în dezvoltarea diferitelor industrii și sectoare.

Ion Vianu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Morges⁠(d), cantonul Vaud, Elveția[1] Modificați la Wikidata
PărințiTudor Vianu
Elena Vianu Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Alexandrescu Vianu  Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
psihiatru
critic literar​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ion Vianu (n. 15 aprilie 1934, București – d. 20 iunie 2024) a fost un medic psihiatru și un scriitor român.

Biografie

Ion Vianu a fost fiul criticului literar Tudor Vianu și al Elenei, născută Irimescu, fiica lui Ștefan Irimescu, medic, întemeietorul ftiziologiei din România. Timp de doi ani de zile, în perioada 1952-1954 este student al secției de limbi clasice a Facultății de Filologie din București. Din anul 1963 este numit preparator la Clinica Universitară de Psihiatrie din București. In 1994 a publicat Amintiri în dialog, în colaborare cu amicul său, Matei Călinescu.

A emigrat în Elveția în anul 1977, după ce s-a implicat în mișcarea lui Paul Goma, fiind printre puținii intelectuali care au semnat Apelul lansat de acesta, apoi se va face cunoscut pentru luările de poziție la postul de radio Europa Liberă împotriva tentativei de folosire a psihiatriei ca armă politică. După Revoluția din 1989 s-a implicat într-un mod foarte activ în denunțarea psihiatriei politice comuniste, a revenit în țara natală și a scris articole și comentarii cu conținut politic în revistele 22, Dilema Veche, în ziarul România liberă, etc. După ieșirea la pensie se întoarce în țară definitiv și se dedică meseriei de scriitor, publicînd mai multe volume de proză sau eseistică. Astfel, romanele Caietele lui Ozias și Vasiliu, foi volante fac parte din trilogia neterminată "Arhiva Trădării și a Mâniei". Paramnezii este un roman despre exil și reîntoarcerea în țara natală. "Necredinciosul" este inspirat de experiența medicală a autorului. Blestem și Binecuvântare este o culegere de eseuri despre problematica tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. Investigații mateine este un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale. În 2009 publica "Exercitii de sinceritate", o relatare despre implicarea sa civică din anii saptezeci. În 2010 publica un roman autobiografic, "Amor intellectualis, desemnat drept "Cartea Anului 2010" de juriul revistei România literară; de asemenea autorul a obținut premiul de excelenta Opera omnia Radio România Cultural și, tot pentru "Amor Intellectualis", premiul pentru memorialistica al revistei Observator Cultural, ca și premiul special al Uniunii Scriitorilor pe anul 2010 Tot în 2010 apare traducerea spaniolă de către Ioana Zlotescu a romanului "Vasiliu, foi volante" (Vasiliu, hojas sueltas)

Volume publicate

  • Introducere în psihoterapie, 1975
  • Stil și persoană, 1975
  • Amintiri în dialog, în colaborare cu Matei Călinescu, 1994
  • Caietele lui Ozias, 2004
  • Paramnezii, 2005
  • Vasiliu, foi volante, 2006
  • Blestem și Binecuvântare, 2007
  • Necredinciosul, roman, 2008
  • Investigații mateine, 2008
  • Exercițiu de sinceritate, 2009
  • Amor intellectualis, 2010 [2]
  • Apropieri, Polirom, 2011
  • Frumusețea va mîntui lumea și alte eseuri, Polirom, 2015
  • Elegie pentru Mihai, Polirom, 2018

Premii

  • 1976: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut -Stil și persoană
  • 2010: Romanul său autobiografic, Amor intelectualis este premiat cu distincția Cartea Anului 2010 de un juriu compus din redactorii revistei "România Literară". De asemeni, a primit pentru aceeași carte premiile revistei Observator cultural și al Uniunii Scriitorilor. Radio România Cultural i-a decernat premiul de excelență pentru opera omnia.

Note

  1. ^ a b Ștefan Borcea (), Scriitorul și medicul psihiatru Ion Vianu a murit la vârsta de 90 de ani, Adevărul.Ro​, arhivat din original la , accesat în  
  2. ^ Frumoșii tineri, 2 septembrie 2010, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe

Interviuri