Istoria Turciei

Astăzi, Istoria Turciei a căpătat o mare relevanță în diverse zone ale societății, trezind interesul și atenția multor oameni din întreaga lume. Impactul său a fost atât de semnificativ încât a generat nenumărate dezbateri, cercetări și analize despre influența sa asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. În plus, Istoria Turciei a făcut obiectul a numeroase studii și investigații care încearcă să înțeleagă adevărata sa sferă de aplicare și posibilele implicații pe termen lung. În acest articol, vom explora fenomenul Istoria Turciei în profunzime, analizând cele mai relevante aspecte ale acestuia și impactul său asupra societății actuale.

Istoria Turciei
Emblema națională a Turciei
Acest articol este parte a unei serii
Imperiul Otoman
Ascensiunea
Interregnum
Propășirea
Dezvoltarea accelerată
Sultanatul femeilor
Perioada Köprülü
Stagnarea
Perioada Lalelei
Stagnarea și decăderea
Declinul
(1827–1908)
Perioada Tanzimat
(1839–1876)
Prima perioadă constituțională
Fărâmițarea
A doua perioadă constituțională
Împărțirea
Republica Turcia
Ocupația Aliată a Contantinopolului
Războiul de Independență
Perioada partidului unic
Perioada pluripartinică
   v • d • m 

Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie, 1923 din rămășițele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia în secolul al 11-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forță importantă în regiune. În secolul al 16-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în primul război mondial, puterile învingătoare au căutat împărțirea imperiului prin Tratatul de la Sèvres. Cu sprijinul aliaților, Grecia a invadat și ocupat orașul Izmir, în conformitate cu Tratatul. La 19 mai, 1919 a fost inițiată o mișcare naționalistă sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa, un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare parte a societății turcești, în ceea ce a devenit războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș Savașı).

La 18 septembrie, 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A urmat abdicarea sultanului la 1 noiembrie, 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele turcilor) și a devenit primul președinte al țării. El a instituit mai multe reforme care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.

În prezent există conflicte interne cu populația kurdă care luptă pentru un declararea unui stat independent.

Legături externe