În acest articol, vom explora problema István Fiedler în profunzime, abordând principalele sale aspecte, implicații și posibile soluții. Vom aprofunda în originea sa istorică, precum și în relevanța ei în prezent, analizând diferitele perspective care există în această problemă. De asemenea, vom examina provocările și oportunitățile pe care István Fiedler le prezintă în diverse domenii, fie ele personale, sociale, economice, politice sau culturale. Printr-o abordare multidisciplinară, ne propunem să oferim o viziune cuprinzătoare și actualizată a István Fiedler, pentru a încuraja reflecția și dezbaterea informată în jurul acestui subiect de mare relevanță în societatea contemporană.
István Fiedler | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Becicherecu Mare, Banatul Central, Serbia ![]() |
Decedat | (86 de ani) ![]() Oradea, România ![]() |
Înmormântat | Cimitirul Olosig din Oradea ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() ![]() |
Religie | Biserica Catolică[1] ![]() |
Ocupație | preot catolic episcop catolic ![]() |
Funcția episcopală | |
Modifică date / text ![]() |
István Fiedler (n. , Becicherecu Mare, Banatul Central, Serbia – d. , Oradea, România) a fost un episcop al Diecezei de Oradea, arestat de autoritățile române în anul 1939 și eliberat din detenție cu condiția de a se retrage din funcție. În 14 decembrie 1939 și-a dat demisia de la conducerea Diecezei de Oradea, demisie acceptată o zi mai târziu de papa Pius al XII-lea, care l-a numit episcop titular de Mulia (titlu onorific).
În data de 7 decembrie 1930 nunțiul Angelo Maria Dolci l-a hirotonit episcop în Catedrala din Oradea.