În lumea de astăzi, Jacqueline van Maarsen a câștigat o relevanță fără precedent. De la apariția sa, Jacqueline van Maarsen a avut un impact asupra aspectelor fundamentale ale societății, economiei și culturii. În acest articol, vom explora în profunzime rolul lui Jacqueline van Maarsen în contextul actual, analizând cauzele, consecințele și posibilele soluții ale acestuia. Prin diferite perspective și studii de caz, vom căuta să înțelegem acoperirea și influența Jacqueline van Maarsen în diverse domenii, precum și potențialul său de a transforma lumea în viitor.
Jacqueline van Maarsen | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1] ![]() Amsterdam, Țările de Jos ![]() |
Decedată | (96 de ani)[2] ![]() Amsterdam, Țările de Jos ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | scriitoare ![]() |
Limbi vorbite | limba neerlandeză[3] ![]() |
Note | |
Premii | Zilveren Griffel ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Jacqueline Yvonne Meta (Jacque) van Maarsen (pronunție în neerlandeză ; n. , Amsterdam, Țările de Jos – d. , Amsterdam, Țările de Jos) a fost o autoare neerlandeză care a lucrat ca legătoare de cărți. Ea este cunoscută mai ales pentru prietenia ei cu Anne Frank. Mama creștină a lui Jacque a reușit să elimine litera J (Evreu) de pe cărțile de identitate ale familiei (tatăl lui Jacques era evreu) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un act care a ajutat familia van Maarsen să scape de persecuția naziștilor.
Jacque s-a născut în Amsterdam, având un tată evreu olandez, Hijman van Maarsen, și o mamă creștină franceză, Elline van Maarsen.[4] A avut o soră, Christiane. Jacque a studiat într-o școală publică din Amsterdam până în 1940, când naziștii au invadat Țările de Jos. Apoi a trebuit să se transfere la un liceu evreiesc. În școala evreiască, Jacqueline s-a împrietenit cu multe fete, inclusiv Anne Frank, Nanette Blitz, Sanne Ledermann și Hanneli Goslar. Jacque a fost secretară a clubului de ping-pong „Ursa Mică minus două”, înființat de prietenele ei.
Anne și Jacque au devenit foarte bune prietene, s-au vizitat adesea și și-a făcut temele împreună. Jacque a plăcut-o sincer pe Anne, dar a considerat-o uneori prea exigentă în prietenia ei. În iulie 1942, familia Annei s-a ascuns, dar Jacque nu a știut acest lucru.[5] Anne și-a exprimat remușcarea, în notele ulterioare din jurnalul ei, pentru propria ei atitudine manifestată față de Jacque, privind cu o mai mare înțelegere dorința lui Jacque de a avea și alte prietene apropiate - „vreau doar să-mi cer scuze și să explice lucrurile”, a scris Anne. După ce a stat ascunsă două luni și jumătate, Anne a compus o scrisoare de adio față de Jacque în jurnalul ei, jurându-i prietenie pe viață. Jacque a citit acest pasaj mult mai târziu, după publicarea jurnalului.
Între timp, naziștii i-au arestat pe evreii din întreaga țară. Jacque, care era pe jumătate evreică după standardele naziste, a simțit amenințarea arestării. Pentru că era creștină, mama lui Jacque a reușit să elimine litera „J” (Evreu) din cărțile de identitate ale familiei sale. Acest act a ajutat familia Van Maarsen să scape de persecuția naziștilor și i-a permis lui Jacque să se transfere de la școala evreiască și să revină la școala de stat.
După război, Jacque a aflat că Anne nu a supraviețuit. Otto Frank, tatăl Annei, a luat legătura cu Jacque, iar Jacque a fost una dintre primele persoane căreia Otto Frank i-a arătat jurnalul Annei.[necesită citare] În 1947 a fost publicat Jurnalul Annei Frank.
Jacque a devenit o legătoare de cărți, cu o activitate premiată. Ea s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie, Ruud Sanders, în 1954.[6] Au avut trei copii. Ea a scris cinci cărți despre prietenia sa cu Anne Frank (vezi mai jos).
Jacque a continuat să locuiască la Amsterdam și a avut șapte nepoți.
Începând din 1987, Jacque a ținut discursuri despre Anne Frank în diferite școli din Germania și Statele Unite ale Americii.
Jacque a scris patru cărți despre prietenia strânsă și puternică dintre ea și Anne Frank. În plus, Jacque a apărut în documentarul Classmates of Anne Frank, difuzat în premieră la 28 noiembrie 2008.
Ea a scris și o carte de povestiri, inspirate de călătoriile ei.[7]