John Gill
În lumea de astăzi, John Gill a devenit o problemă fundamentală care are impact asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la influența sa asupra economiei până la rolul său în societate, John Gill a jucat un loc proeminent în conversațiile și dezbaterile actuale. De aceea este necesar să se exploreze în profunzime diferitele aspecte legate de John Gill, analizând evoluția acestuia în timp, impactul său în diferite domenii și posibilele sale implicații pentru viitor. În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui John Gill pentru a înțelege mai bine importanța sa astăzi și în viitorul umanității.
John Gill (1697 - 1771) a fost un baptist englez, biblist și calvinist înflăcărat.
Biografie
S-a născut la Kettering, Northamptonshire pe 23 noiembrie 1697. În copilărie a urmat școala de gramatică din Kettering, stăpânind clasicii latini și învățând greaca înainte de a fi împlinit 11 ani. Tânărul erudit a continuat prin studiu individual aprofundarea unor domenii ce acopereau spectrul de la logică la ebraică. Dragostea pentru ebraică o va păstra, de fapt, întreaga viață.
În jurul vârstei de 12 ani, Gill a ascultat o predică a pastorului său, William Wallis, la textul "Atunci Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis: "Unde ești?"" (Facerea 3:9). Mesajul l-a urmărit pe Gill și, în cele din urmă, a dus la convertirea acestuia. Doar la 19 ani, însă, a făcut tânărul John o mărturisire publică.
Prima sa lucrare pastorală a fost ca asistent al lui John Davis la Higham Ferrers în 1718. În 1719 a fost chemat să păstorească Biserica Baptistă Strictă de la Goat Yard Chapel, Horsleydown, Southwark. Având nevoie de o clădire mai mare, congregația sa s-a mutat în Carter Lane, St Olave's Street, Southwark în anul 1757. Pastorala sa a ținut 51 de ani. Această biserică baptistă va deveni mai târziu Tabernacolul Metropolitan ce va fi pastorat de Charles Spurgeon.
În 1748, Gill a primit diploma de Doctor în Teologie din partea Universității din Aberdeen. A murit la 14 octombrie 1771.
Opere
- Doctrina Trinității formulată și apărată (1731)
- Cauza lui Dumnezeu și a adevărului (4 părți, 1735-1738), replică la Cele cinci puncte ale lui Daniel Whitby
- Expunere a Noului Testament (3 volume, 1746-1748), care împreună cu a sa Expunere a Vechiului Testament (6 volume, 1748-1763) formează lucrarea sa capitală
- Disertație asupra vechimii limbii ebraice (1767)
- Corpus de teologie dogmatică (1767)
- Corpus de teologie practică (1770)
