În lumea de astăzi, Josef Posipal este un subiect care a devenit din ce în ce mai relevant și mai interesant. De-a lungul timpului, Josef Posipal a devenit un punct de referință pentru numeroase dezbateri, cercetări și discuții în diferite domenii. Fie la nivel personal, profesional, academic sau social, Josef Posipal a stârnit interesul unei game largi de oameni. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Josef Posipal, analizând impactul, implicațiile și perspectivele de viitor ale acestuia. În plus, vom examina modul în care Josef Posipal ne-a influențat viața și cum poate continua să afecteze modul în care gândim și acționăm în viitor.
Josef Posipal | |||
---|---|---|---|
![]() | |||
Informații generale | |||
Data nașterii | [1] | ||
Locul nașterii | Lugoj, Timiș, România | ||
Data decesului | (69 de ani) | ||
Locul decesului | Hamburg, Germania | ||
Înălțime | 176 cm | ||
Greutate | 76 kg | ||
Post | Fundaș | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1946–1949 | Arminia Hanovra | ||
1949–1958 | Hamburger SV | 288 | (58) |
Echipa națională | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1951–1956 | Germania de Vest | 32 | (1) |
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text ![]() |
Josef „Jupp” Posipal (n. , Lugoj, Timiș, România – d. , Hamburg, Germania) a fost un jucător de fotbal german de origine română, care a făcut parte din echipa care a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal din 1954.[2]
Tatăl său, Peter, de etnie germana era un brutar din Lugoj, iar mama sa Anna Maria, unguroaică născută în Darova.[3] Când avea 16 ani a plecat în Germania pentru a învăța meseria de lăcătuș la o oțelărie din Hanovra. A lucrat într-o fabrică de armament, ca mecanic la o fabrică de produs gloanțe.[4] La terminarea războiului, Posipal a primit o scrisoare de la mama lui, prin care ea îi cerea să rămână în Germania deoarece germanii din România erau deportați în URSS. Pentru că a rămas în Germania nu și-a mai văzut niciodată părinții.[4]
În 1947 a semnat cu Arminia Hanovra primul lui contract de profesionist. Apoi în 1949 a semnat cu Hamburger SV pe atunci antrenorul, Georg Knöpfle căutând un atacant. Oricum Knöpfle a descoperit foarte repede că Posipal era un fundaș puternic și l-a retras în apărare. A jucat pentru Hamburg 288 de meciuri și a marcat 58 de goluri. Un an mai târziu antrenorul Germaniei de Vest, Sepp Herberger a intenționat să îl invite să se alăture echipei pentru primul meci al Germaniei după Al doilea Război Mondial, dar au aflat că nu are cetățenie germană.[5] A devenit cetățean german în 1951, Posipal debutând împortiva Turciei pe 17 iunie în meciul jucat la Berlin pierdut cu 1-2 de nemți.
În 1953 a fost invitat pentru a reprezenta Europa într-un meci împotriva Angliei pe Stadionul Wembley.[5]
Posipal a murit la vârsta de 69 de ani în Hamburg de insuficiență cardiacă.[5]