În acest articol, vom explora Jurnalul SF din unghiuri diferite, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect. De la origine și până la relevanța sa astăzi, prin multiplele aplicații și domeniul de aplicare, ne vom cufunda într-o analiză profundă și detaliată care va permite cititorului să înțeleagă importanța și impactul Jurnalul SF în diverse contexte. Prin dovezi științifice, mărturii ale experților și experiențe personale, vom face lumină asupra aspectelor necunoscute și fascinante ale Jurnalul SF, contribuind astfel la înțelegerea și aprecierea acestui element fundamental în societatea noastră.
Jurnalul SF sau Jurnalul S.F. a fost un săptămânal science-fiction editat în România de către grupul de presă Intact Media Group între anii 1992-1996.[1][2][3] Directorul revistei a fost Dan Diaconescu, redactor-șef Adrian Bănuță, redactori Ionuț Bănuță, George Ceaușu, Cristian Ionescu, Nicolae C. Ariton, Mihai Dan Pavelescu, Petrică Sîrbu, Dan Popescu, Marian Irimia, Cătălin Teniță, Remus Cernea. Formatul revistei era 31×23 cm, avea 16 pagini, grafica și coperțile erau în 3 culori.
Revista cuprindea informații despre fandom (Telex intern), editoriale, despre filme (Cine News), despre evoluția benzii desenate, cronici de carte, dicționar de termeni SF, dicționar de autori plastici, pagina de știință, eseuri, prezentare de cenacluri, poșta redacției, postere cu grafică SF, numere dedicate integral unui autor sau unei teme, proză autohtonă, traduceri, romane serializate.[2] Odată cu numărul 26 s-a renunțat la pagina de știință.
A fost, probabil, potrivit etichetei de pe prima pagină, singurul săptămânal SF din lume.[4]
Numere speciale:
Numărul 169 a fost ultima apariție a revistei.