În acest articol dorim să abordăm subiectul Justus von Liebig în profunzime, analizând implicațiile sale din diferite perspective și oferind o privire de ansamblu completă a problemei. Justus von Liebig este un subiect de maximă importanță astăzi, deoarece are un impact semnificativ asupra diferitelor aspecte ale societății. Pe parcursul acestor pagini, vom explora originea, evoluția, implicațiile și posibilele soluții ale acesteia, cu scopul de a oferi cititorului o privire de ansamblu amplă și detaliată a Justus von Liebig. Printr-o abordare exhaustivă și riguroasă, sperăm să contribuim la înțelegerea și reflecția asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
Justus von Liebig (n. , Darmstadt, Marele Ducat Hessa – d. , München, Imperiul German) a fost un chimist și inventator german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul chimiei organice și aplicațiilor acesteia în agricultură.
S-a născut în Germania, în orașul vechi (Altstadt) din Darmstadt, fiind al doilea născut din cei zece copii ai proprietarului unei drogherii, Georg Liebig, și a soției acestuia, Maria Caroline. Casa în care s-a născut era pe strada Große Kaplaneigasse 30, în timp ce drogheria tatălui său era situată pe Ochsengasse.
Nu a fost un elev strălucit, dar i-a plăcut să facă experiențe de chimie în magazinul tatălui său. A fost obligat să întrerupă școala când, în timpul unei ore de curs, servieta sa a luat foc pe neașteptate.
În perioada 1817-1818 a ucenicit pe lângă farmacistul Werle, din Heppenheim, dar a fost dat afară și de aici, când, în urma unor experiențe, a reușit să facă o gaură în acoperișul casei farmacistului.
Deși nu avea bacalaureatul, în 1820 și 1821 a studiat chimia la Bonn și Erlangen. Cu ajutorul unei burse acordate de marele duce Ludwig I, a reușit să finalizeze studiile în 1822 la Paris.
La recomandarea lui Alexander von Humboldt, a devenit în 1824 profesor de chimie în localitatea Gießen. În 1825 s-a căsătorit cu Henriette Moldenhauer, cu care a avut cinci copii.
În 1845, datorită meritelor sale științifice, a primit rangul de baron ("Freiherr") de la marele duce Ludwig II. Din acel moment numele său oficial a devenit Justus Freiherr von Liebig.
Din 1852 s-a mutat la München, devenind consilier științific al regelui Maximilian al II-lea al Bavariei. Ulterior, a ajuns președintele Academiei de Științe a Bavariei.
În ultimii ani de viață a fost suferind, și a murit pe 8 aprilie 1873 la München, unde a fost înmormântat.
Liebig este considerat întemeietorul chimiei pentru agricultură. Cea mai cunoscută invenție a sa a fost extrasul din carne, care îi poartă numele.
Tot el a descoperit cloroformul, primul gaz folosit de medici ca anestezic în cursul operațiilor.
În 1851, Justus von Liebig a descoperit un procedeu practic de precipitare a argintului metalic pe o suprafață de sticlă, ceea ce a permis o fabricare mai ușoară a oglinzilor.
În prezent, în onoarea sa, Universitatea din Gießen se numește Justus-Liebig-Universität.
|titlelink=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)