În articolul următor, vom explora în profunzime subiectul Kalkbuchenwälder,Kalkhalbtrockenrasen und-felsen südl. Finnentrop, care a fost subiect de interes și dezbatere în diferite domenii. De la impactul său asupra societății până la relevanța sa în istorie, Kalkbuchenwälder,Kalkhalbtrockenrasen und-felsen südl. Finnentrop a fost subiect de studiu și analiză de către experți și fani deopotrivă. De-a lungul anilor, Kalkbuchenwälder,Kalkhalbtrockenrasen und-felsen südl. Finnentrop s-a dovedit a fi un subiect extrem de important și cu mai multe fațete, ceea ce îl face demn de a fi analizat din diferite perspective. În acest articol, vom aprofunda în diferitele dimensiuni ale Kalkbuchenwälder,Kalkhalbtrockenrasen und-felsen südl. Finnentrop și vom examina influența acestuia în diverse contexte, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.
Kalkbuchenwälder, Kalkhalbtrockenrasen und -felsen südl. Finnentrop | |
Poziția | Lennestadt![]() |
---|---|
Coordonate | 51°09′15″N 7°59′34″E / 51.1541°N 7.9927°E |
Suprafață | 219,7 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4813301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Kalkbuchenwälder,Kalkhalbtrockenrasen und-felsen südl. Finnentrop este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 219,7 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Kalkbuchenwälder,Kalkhalbtrockenrasen und-felsen südl. Finnentrop este situat la coordonatele 51°09′25″N 8°02′09″E / 51.1569°N 8.0358°E.
Situl Kalkbuchenwälder,Kalkhalbtrockenrasen und-felsen südl. Finnentrop a fost declarat sit de importanță comunitară în martie 2001 pentru a proteja un număr necunoscut de specii din flora spontană și fauna sălbatică aflate în arealul zonei. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în noiembrie 2006[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 10 habitate naturale: Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion.[3]
La baza desemnării sitului se află un număr nedeclarat de specii protejate.[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 7 specii de plante, 1 specie de reptile.[2]