Katiușa

În lumea de astăzi, Katiușa este un subiect care a căpătat din ce în ce mai multă relevanță în societate. Odată cu trecerea timpului, importanța lui Katiușa a devenit evident crucială în diferite domenii, de la nivel personal până la nivel profesional. Din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați să afle despre Katiușa și despre modul în care le afectează viața. De aceea, în acest articol vom explora în detaliu tot ce ține de Katiușa, de la origini până la influența sa de astăzi. În plus, vom analiza rolul său în diferite contexte și modul în care ne putem adapta la schimbările pe care le prezintă Katiușa. Pregătește-te să pornești într-o călătorie de descoperire a Katiușa și a impactului său asupra societății noastre!

Acest articol se referă la un aruncător de proiectile reactive. Pentru alte sensuri, vedeți Katiușa (dezambiguizare).
Katiușa

BM-13 Katiușa montat pe șasiul unui camion ZIS-6

Tip Aruncător de proiectile reactive
Loc de origine  Uniunea Sovietică
Istoric operațional
În uz 1939 - prezent
Folosit de Uniunea Sovietică și aliații săi
Războaie Al Doilea Război Mondial
Războiul din Coreea
Războiul din Vietnam
Războiul Iran-Irak
Războiul din Liban din 2006
Războiul Civil Libian din 2011
Istoric producție
Variante BM-13, BM-8, BM-31, BM-14, BM-21, BM-24, BM-25, BM-27, BM-30

Aruncătoarele de proiectile reactive Katiușa (rusă Катюша) sunt un tip de artilerie reactivă construite și folosite pentru prima dată de Uniunea Sovietică începând cu al Doilea Război Mondial. În comparație cu alte piese de artilerie, aceste lansatoare multiple de rachete pot satura rapid o țintă cu o cantitate mare de explozivi, însă au o precizie mai redusă și necesită un timp mai mare de reîncărcare. Aceste sisteme sunt mai vulnerabile decât piesele de artilerie, însă sunt mai ieftine și mai ușor de fabricat. Lansatoarele Katiușa din cel de-al Doilea Război Mondial au fost primele piese de artilerie autopropulsată fabricate în masă de către Uniunea Sovietică,[1] fiind de obicei montate pe camioane. Această mobilitate le-a conferit aruncătoarelor de proiectile reactive Katiușa (și altor sisteme de artilerie autopropulsată) un alt avantaj: capacitatea de a da o lovitură masivă dintr-o dată și de a se sustrage înainte de a fi descoperite și lovite de focul contrabaterie.

Aruncătoarele Katiușa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial erau lansatorul BM-13, lansatorul ușor BM-8 și cel greu BM-31. În prezent, denumirea Katiușa este folosită și în cazul lansatoarelor de rachete montate pe șasiu de camion mai noi, precum BM-21 și variantele sale.

Note

  1. ^ Zaloga, p 150.

Bibliografie

  • en Zaloga, Steven J.; Grandsen, James (1984). Soviet Tanks and Combat Vehicles of World War Two. London: Arms and Armour Press. ISBN 0-85368-606-8.