Keoma

În lumea de astăzi, Keoma a devenit un subiect relevant și influent în societate. Impactul său poate fi resimțit în diferite domenii, de la politică la cultura populară, și a generat o dezbatere deschisă în opinia publică. Odată cu progresul rapid al tehnologiei, globalizarea și schimbările socioculturale, Keoma s-a poziționat ca un punct de interes pentru experții din diverse discipline. În acest articol, vom explora în detaliu semnificația și importanța lui Keoma, precum și influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi.

Keoma
Rating
Titlu originarKeoma
Genwestern spaghetti  Modificați la Wikidata
RegizorEnzo G. Castellari[1][2][3][4]  Modificați la Wikidata
ScenaristGeorge Eastman​
Enzo G. Castellari
Mino Roli][5]
Joshua Sinclair][5]  Modificați la Wikidata
ProducătorManolo Bolognini]  Modificați la Wikidata
Director de imagineAiace Parolin]  Modificați la Wikidata
MuzicaGuido De Angelis​  Modificați la Wikidata
CostumeCarlo Simi​  Modificați la Wikidata
DistribuțieFranco Nero[4][1][2][6]
Woody Strode[1][6]
William Berger[4][1][6]
Όlga Karlatos][4][1][6]
Orso Maria Guerrini​[4][6]
Gabriella Giacobbe​[4][6]
Antonio Marsina][4][6]
Joshua Sinclair][4][6]
Donald O'Brien][4][6]
Giovanni Cianfriglia​[6]
Alfio Caltabiano​[4][6]
Riccardo Pizzuti[6]
Massimo Vanni​[6]
Victoria Zinny][4][1][6]
Roberto Dell'Acqua][5]
Leonardo Scavino][5]  Modificați la Wikidata
Premiera (Italia)[7]
(Germania)[7]
(Franța)[7]
(Danemarca)[7]
(Țările de Jos)[7]
noiembrie 1977 (Turcia)[7]
(Ungaria)[7]
(Finlanda)[7]
  Modificați la Wikidata
Durata97 min.  Modificați la Wikidata
Țara Italia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba italiană  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
AlloCiné
Allmovie
MovieMeter
Elonet
Česko-Slovenská filmová databáze
Kinopoisk
The Movie Database
TV.com
elFilm
Cine.gr
PORT.hu
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Keoma este un western spaghetti din 1976. Regizat de Enzo G. Castellari, îl are în rolul rolul principal pe Franco Nero. Considerat unul dintre cele mai bune westernuri spaghetti din perioada de declin a genului,[8][9] este cunoscut pentru implementarea unor tehnici cinematografice contemporane (precum steadicam,[10] slow motion⁠(d) și scene panoramice⁠(d)) și coloana sonoră de Guido & Maurizio De Angelis⁠(d).[11]

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

După Războiul Civil American, fostul soldat al Uniunii⁠(d), Keoma Shannon (Franco Nero), născut dintr-un tată alb și o mamă amerindiană, revine în orașul natal. Acesta descoperă că frații său vitregi au încheiat o înțelegere cu un tiran local numit Caldwell. Banda sa guvernează așezarea cu o mână de fier. Cu ajutorul tatălui său (William Berger) și al lui George (Woody Strode), un vechi prieten de culoare, Keoma încearcă să elibereze orașul de sub controlul lor. De asemenea, dă dovadă de compasiune când salvează o femeie însărcinată dintr-un grup trimis de Caldwell într-o tabără minieră destinată bolnavilor de ciumă. Pe parcursul filmului, Keoma este urmărit de spectrul unei bătrâne („Vrăjitoarea”) care i-a salvat viața în timpul unui masacru.

Distribuție

Producție

În timpul filmărilor pentru 21 Hours la München⁠(d), Franco Nero a fost abordat de Enzo G. Castellari și de producătorul Manolo Bolognini cu privire la realizarea unui western spaghetti, deși popularitatea genului era în scădere. La vremea respectivă, nu exista încă un scenariu, dar Nero, Castellari și Bolognini au decis să-și numească proiectul Keoma⁠(d), nume amerindian care, conform producătorului, însemna „libertate” (în realitate, termenul înseamnă „departe”).[12]

Keoma urma să fie o continuare a filmului Django⁠(d), regizat de Sergio Corbucci și coprodus de Bolognini.[13] Prima schiță a scenariului⁠(d) a fost scrisă de actorul George Eastman⁠(d) (Luigi Montefiori), iar aceasta a fost dezvoltată de Mino Roli și Nico Ducci. Echipa a primit scenariul la trei zile după inițierea filmărilor și a fost abandonat repede de Castellari și Nero, cei doi fiind de acord că textul este incompatibil cu genul western. Regizorul a rescris scenariul în fiecare zi pe parcursul filmărilor, fiind influențat atât de sugestiile venite din partea membrilor distribuției și ai echipei, cât și de lucrările lui Shakespeare și Sam Peckinpah. Dialogul a fost scris de actorul John Loffredo⁠(d); totuși, Nero a formulat o mare parte din replicile sale, inclusiv dialogul final cu „Vrăjitoarea”.[14][15] Într-un interviu din 2012, Nero a explicat că a preluat o replică din cartea Cowboy and the Cassack de Clair Huffaker⁠(d) pentru scena cu Vrăjitoarea.[16]

Filmul a fost turnat pe o perioadă de opt săptămâni, majoritatea scenelor principale fiind realizate la Studiourile Elios din Roma, în același studio în care Corbucci filmase Django.[17] Platourile de filmare aveau nevoie de reparații majore, fapt care a simplificat filmările lui Castellari, deoarece echipa nu erau nevoită să rearanjeze decorul.[18] Unele scene au fost turnate în Lago di Camposecco.[18]

Conform lui Nero, muzica formației Guido & Maurizio De Angelis⁠(d) a fost inspirată de Leonard Cohen.[19]

Lansare

Keoma a avut premiera în Italia pe 25 noiembrie 1976[20][21] și a fost considerat un succes modest la acea vreme.[22] Filmul a încasat în total 1.571.995.000 de lire italiene la nivel național după lansarea în cinematografe.[23]

În unele țări, filmul a fost promovat ca parte a francizei Django. În Franța a fost difuzat sub numele Django Rides Again, iar în Germania de Vest sub numele Django's Great Return.[24] În Marea Britanie, filmul a fost lansat în 1977 de Intercontinental Films sub numele The Violent Breed,[25] în timp ce Vadib Productions a lansat filmul în Statele Unite cu titlul Keoma the Avenger în 1978.[26]

Note

  1. ^ a b c d e f http://www.bbfc.co.uk/releases/violent-breed-1970-0, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b http://www.filmaffinity.com/en/film342227.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.imdb.com/title/tt0074740/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d e f g h i j k http://www.ofdb.de/film/730,Keoma---Das-Lied-des-Todes, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d Česko-Slovenská filmová databáze 
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n http://www.imdb.com/title/tt0074740/fullcredits, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b c d e f g h https://www.imdb.com/title/tt0074740/releaseinfo  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Bayman, Louis (). Directory of World Cinema: Italy. Intellect Books Limited. p. 216. this was to be one of the last attempts to make a serious spaghetti western at the time when the fillon has descended into self-parody 
  9. ^ Wong, Aliza S. (). Spaghetti Westerns - A Viewer's Guide. Rowman & Littlefield Publishers. p. 121. Best known for his 1976 film Keoma, one of the most acclaimed "twilight" spaghetti westerns produced at the end of the genre's heyday 
  10. ^ Wong, Aliza S. (). Spaghetti Westerns - A Viewer's Guide. Rowman & Littlefield Publishers. p. 121. Castellari was not afraid to employ new techniques, new technologies (such as Stadicam) 
  11. ^ Keoma Arhivat în , la Wayback Machine., Film as Art: Danél Griffin's Guide to Cinema
  12. ^ Keoma (Keoma: Legends Never Die - Interview with Franco Nero). Los Angeles, California: Blue Underground. 1976. 
  13. ^ Hughes 2011, p. 269.
  14. ^ Keoma (Commentary with director Enzo G. Castellari and journalist Waylon Wahlberg). Los Angeles, California: Blue Underground. 1976. 
  15. ^ Keoma (Keoma: Legends Never Die - Interview with Franco Nero). Los Angeles, California: Blue Underground. 1976. 
  16. ^ „Franco Nero interview”. THE FLASHBACK FILES (în engleză). Accesat în . 
  17. ^ Keoma (Commentary with director Enzo G. Castellari and journalist Waylon Wahlberg). Los Angeles, California: Blue Underground. 1976. 
  18. ^ a b Hughes 2011, p. 269.
  19. ^ „Franco Nero interview”. THE FLASHBACK FILES (în engleză). Accesat în . 
  20. ^ Green 2009, p. 124.
  21. ^ Bruckner 2006, p. 419.
  22. ^ Hughes 2011, p. 270.
  23. ^ Fisher, Austin (). Radical Frontiers in the Spaghetti Western: Politics, Violence and Popular Italian Cinema. I.B.Tauris. p. 220. 
  24. ^ Weisser 2005, p. 179.
  25. ^ „The Violent Breed”. British Board of Film Classification. Accesat în . 
  26. ^ „Keoma The Avenger (1978)”. FilmRatings.com. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

  • Bruckner, Ulrich P. (2006). Für ein paar Leichen mehr: der Italo-Western von seinen Anfängen bis heute (in German). Schwarzkopf & Schwarzkopf Verlag Schwarzkopf & Schwarzkopf. ISBN 3896027050.
  • Hughes, Howard (2011). Cinema Italiano: The Complete Guide from Classics to Cult. I.B.Tauris. ISBN 978-0857730442.
  • Weisser, Thomas (2005). Spaghetti Westerns--the Good, the Bad and the Violent: A Comprehensive, Illustrated Filmography of 558 Eurowesterns and Their Personnel, 1961-1977. McFarland. ISBN 0786424427.
  • Green, Paul (2009). Encyclopedia of Weird Westerns: Supernatural and Science Fiction Elements in Novels, Pulps, Comics, Films, Television and Games. McFarland. ISBN 978-0786458004.

Legături externe