În lumea de astăzi, Klaas- und Teppnitzbachtal sowie Uferzone Neuklostersee a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un număr mare de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi, Klaas- und Teppnitzbachtal sowie Uferzone Neuklostersee a captat atenția unui public larg. De la origini până la evoluția actuală, Klaas- und Teppnitzbachtal sowie Uferzone Neuklostersee continuă să genereze dezbateri, reflecții și analize profunde. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Klaas- und Teppnitzbachtal sowie Uferzone Neuklostersee, cu scopul de a aprofunda în importanța sa și de a înțelege mai bine impactul său asupra lumii moderne.
Klaas- und Teppnitzbachtal sowie Uferzone Neuklostersee | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 53°51′06″N 11°43′11″E / 53.851692°N 11.71964°E |
Suprafață | 406 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE2136302 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Klaas- und Teppnitzbachtal sowie Uferzone Neuklostersee este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 406 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Klaas- und Teppnitzbachtal sowie Uferzone Neuklostersee este situat la coordonatele 53°52′33″N 11°43′45″E / 53.8758°N 11.7292°E.
Situl Klaas- und Teppnitzbachtal sowie Uferzone Neuklostersee a fost declarat sit de importanță comunitară în decembrie 1999 pentru a proteja 6 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în august 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 5 habitate naturale: Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]