În lumea de astăzi, Lăutarii a luat un rol de lider în societate, generând un impact semnificativ în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. De la apariția sa, Lăutarii a generat nesfârșite dezbateri, critici și reflecții, devenind un subiect de interes pentru diferite sectoare și discipline. Influența sa a depășit granițele și a devenit o parte fundamentală în luarea deciziilor, în construirea identității, în dezvoltarea tehnologiei și în crearea de noi forme de comunicare. În acest articol, vom explora numeroasele fațete ale Lăutarii și relevanța sa în societatea contemporană.
Lăutarii | |
![]() | |
Rating | ![]() |
---|---|
Titlu originar | Лаутары |
Gen | dramă ![]() |
Regizor | Emil Loteanu |
Scenarist | Emil Loteanu |
Producător | Moldova Film |
Studio | Moldova-Film ![]() |
Distribuitor | Sovexportfilm |
Director de imagine | Vitalie Calașnicov ![]() |
Muzica | Eugen Doga Isidor Burdin ![]() |
Distribuție | Serghei Lunchevici Grigore Grigoriu Svetlana Toma |
Premiera | 1971, URSS |
Durata | 141 min. |
Țara | ![]() ![]() |
Limba originală | română |
Prezență online | |
Internet Movie Database Allmovie MovieMeter Elonet Česko-Slovenská filmová databáze Kinopoisk The Movie Database elFilm | |
Modifică date / text ![]() |
Lăutarii (în rusă Лаутары, transliterat: Lautarî) este un film moldovenesc din anul 1971, regizat de regizorul moldovean Emil Loteanu. Acest film prezintă viața lui Toma Alistar, staroste de lăutari. În ciuda faptului că talentul îl făcuse în tinerețe să cânte la marile curți împărătești, destinul și dragostea față de Leanca îl fac să-și desfășoare viața în mizerie și chin pe plaiuri natale. Despărțit de Leanca, trăiește până la sfârșitul vieții sale măcinat de amintirea fostei sale iubiri.
O colorată poveste romantică despre muzicanții populari ai Moldovei - lăutarii. Din copilărie, două pasiuni îi stăpâneau sufletul lui Toma Alistar - muzica și dragostea pentru frumoasa țigancă Leanca. Dar degeaba s-au luptat tinerii îndrăgostiți pentru fericirea lor pentru că au fost despărțiți unul de celălalt. Tânărul nu a putut fi despărțit însă de vioară. Iar el și-a purtat vioara pe drumurile Moldovei pe parcursul unei vieți întregi ca o amintire despre Leanca. Și numai înainte de moarte a întâlnit o țigancă bătrână, în care a văzut chipul iubirii sale unice.
A fost lansat în anul 1973 și a avut parte de un mare succes comercial, fiind vizionat de 13,8 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.[1]
Criticul Tudor Caranfil a comentat acest film astfel: „Bogăția policromă a cântecului și dansului popular, generozitatea detaliului etnografic, ecoul baladei populare, cântecul bătrânesc cu dulceața versului lui Anton Pann, fac substanța filmului. Cineastul ni-i arată pe dezmoșteniții sorții bântuind stepele Bugeacului, disprețuiți și alungați, cei din urmă la spovedanie și țintirim, cei dintâi la nunți și la bucuria serbărilor populare.”[2]
Filmul Lăutarii a fost distins cu următoarele premii: