Laudă

Subiectul Laudă este de mare interes pentru un spectru larg de indivizi și profesioniști, deoarece are implicații și repercusiuni semnificative în diferite domenii. De la impactul său asupra sănătății, până la influența asupra economiei, până la consecințele sale asupra mediului, Laudă este un subiect care merită o atenție specială și care poate oferi perspective valoroase pentru a înțelege mai bine lumea din jurul nostru. În acest articol, vom aprofunda în numeroasele fațete ale Laudă și vom explora dimensiunile sale în profunzime, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și completă a acestui subiect foarte relevant.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Lauda este o o formă de recunoaștere a meritelor unei persoane. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire, elogiu. Aceasta având printre altele rolul de a motiva persoana respectivă de a-și continua mai departe activitatea. Valoarea laudei este în funcție de gradul de competență și poziția în ierharhia socială, a celui care laudă.

Lauda de sine este considerată o formă a aroganței, iar efectul este contrar efectului scontat, degradând pe cel în cauză. Goethe spunea: „Man sagt: eitles Eigenlob stinket; das mag sein. Was aber fremder und ungerechter Tadel für einen Geruch habe, dafür hat das Publikum keine Nase” (Se spune că lauda de sine pute, posibil. Dar publicul n-are nasul pentru a mirosi critica nedreaptă).

Câteva citate

  • Modestia amantului, este trăsătura de caracter care place femeilor mai mult ca iubirea - Richard Brinsley Sheridan, Die Nebenbuhler, II, 2
  • Singurul miros neplăcut pe care-l putem suporta este - lauda de sine. Gerhard Uhlenbruck, No Body is perfect!, Rhein Eifel Mosel-Verlag, Ausgabe 1989, S. 22, ISBN 3-924182-16-7
  • Lumea te roagă să o critici, ea de fapt așteapă să fie lăudată.- William Somerset Maugham, Der Menschen Hörigkeit, 1917