În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Lauterachtal. De la origine până la impactul asupra societății actuale, vom aprofunda în numeroasele sale fațete și vom descoperi influența sa în diferite domenii. Lauterachtal a fost subiect de studiu și dezbatere de-a lungul istoriei, trezind interesul specialiștilor și amatorilor deopotrivă. În acest sens, vom examina originile, evoluția și relevanța sa în contextul actual, oferind o viziune completă și detaliată a Lauterachtal. De asemenea, vom analiza impactul acestuia în diferite domenii, evidențiind rolul său în cultură, tehnologie, politică și multe altele. Pregătește-te să pornești într-o călătorie fascinantă prin Lauterachtal!
Lauterachtal | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 49°19′17″N 11°46′03″E / 49.32139°N 11.76757°E |
Suprafață | 804,34 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6636371 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Lauterachtal este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 834,76 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Lauterachtal este situat la coordonatele 49°17′56″N 11°47′32″E / 49.2989°N 11.7922°E.
Situl Lauterachtal a fost declarat sit de importanță comunitară în noiembrie 2004 pentru a proteja 1 specie de plante și 3 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 12 habitate naturale: Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Grohotișuri medio-europene calcaroase, de la nivel colinar și montan, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de pin din stepa sarmatică.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]