În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Leitzachtal. Vom afla despre originea sa, aplicațiile sale practice și relevanța sa astăzi. Leitzachtal este un subiect care a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă, iar studiul și înțelegerea lui sunt esențiale pentru a înțelege impactul său asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Prin acest articol, ne vom scufunda în detaliile lui, vom explora implicațiile sale și vom descoperi noi aspecte care ne vor ajuta să înțelegem mai bine lumea din jurul nostru. Pregătește-te să explorezi un subiect fascinant care, fără îndoială, te va lăsa cu o nouă perspectivă asupra Leitzachtal.
Leitzachtal | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 47°47′02″N 11°54′50″E / 47.784°N 11.9138°E |
Suprafață | 2.159,15 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE8237371 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Leitzachtal este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 2.159,15 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Leitzachtal este situat la coordonatele 47°46′17″N 11°54′14″E / 47.7714°N 11.9039°E.
Situl Leitzachtal a fost declarat sit de importanță comunitară în noiembrie 2004 pentru a proteja 3 specii de plante și 5 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 13 habitate naturale: Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Mlaștini alcaline, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]