Leunclavius

În acest articol, dorim să explorăm Leunclavius și să aprofundăm diferitele sale aspecte și semnificații. Leunclavius este un subiect care a captat atenția multor oameni astăzi și a generat un mare interes în societate. Pe parcursul acestui articol, vom analiza diferite abordări și puncte de vedere asupra Leunclavius, precum și importanța acestuia în diferite contexte și domenii de studiu. Vom examina, de asemenea, evoluția sa în timp și modul în care a afectat viața de zi cu zi a oamenilor. Pe scurt, ne vom adânci în lumea lui Leunclavius pentru a înțelege relevanța și influența sa asupra societății moderne.

Leunclavius
Date personale
Născut1533[1] Modificați la Wikidata
Coesfeld, Renania de Nord-Westfalia, Germania[2] Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Viena, Monarhia Habsburgică[3] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[4][5] Modificați la Wikidata

Johannes Leunclavius (Johann Lewenklaw sau Hans Löwenklau; n. 1533, Coesfeld, Renania de Nord-Westfalia, Germania – d. , Viena, Monarhia Habsburgică) a fost un istoric german care a trăit în secolul al XVI-lea. A scris o istorie a Imperiului Otoman (Annales Sultanorum Othmanidarum, Frankfurt, 1588), operă ce conține informații prețioase despre Țările Române și istoria lor în secolele al XV-lea și al XVI-lea

Astfel, Johannes Leunclavius îl socotea pe domnitorul muntean Mircea cel Bătrân „bărbatul cel mai puternic și mai viteaz dintre creștini”.

Alte lucrări ale sale au fost:

  • Ius orientale (1573).
  • Historiae Mvsvlmanae Tvrcorvm, De Monvmentis ipsorvm exscriptae... (1591).
  • Jus graecoromanorum (1596, Frankfurt)
  • Iuris Graeco Romani tam canonici quam civilis Arhivat în , la Wayback Machine.

Note

  1. ^ a b Bibliothèque nationale de France 
  2. ^ „Leunclavius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Leunclavius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ CONOR.SI  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

  • Dicționar Enciclopedic Român (editat de Academia R.P.R.), vol. III, literele K-P, Editura Politica, Bucuresti, 1965, p. 112.