Libertatea de exprimare

În lumea de astăzi, Libertatea de exprimare este un subiect care a câștigat o relevanță fără precedent în diferite domenii ale societății. Atât în ​​sfera academică, cât și în cea de afaceri și socială, Libertatea de exprimare a devenit un punct de dezbatere și discuție constantă. De la origini și până la impactul său asupra vieții de zi cu zi, Libertatea de exprimare a captat atenția experților și a publicului larg, generând un interes din ce în ce mai mare pentru înțelegerea implicațiilor și aplicațiilor sale. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Libertatea de exprimare, de la fundamentele sale până la tendințele actuale care îl înconjoară, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.

Libertatea de exprimare este un principiu care susține libertatea unui om sau a unei comunități de a-și exprima opiniile și ideile fără frica unor represalii, cenzuri sau sancțiuni.

În dreptul internațional

Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede:[1]

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele sa supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Libertatea de exprimare de la o țară la alta

În România, libertatea de exprimare este garantată prin Constituție. Articolul 30 al Constituției României proclamă[2]:

„Libertatea de exprimare”

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.

(4) Nicio publicație nu poate fi suprimată.

În Republica Moldova, libertatea de exprimare este garantată prin Constituție. Articolul 32 al Constituției Republicii Moldova proclamă[3]:

„Libertatea opiniei și a exprimării”

(1) Oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

Limitele libertății de exprimare

Libertatea de exprimare nu trebuie privită în abstract. Dreptul în sine nu este unul care să opereze la infinit ci, conform principiului "Libertatea ta se oprește acolo unde începe a mea", are anumite limite. Pe acestea le găsim chiar în textul Constituției:

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.[4]

De asemenea, Codul Civil reglementează abuzul de drept:

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.[5]

Astfel, s-a deschis drumul posibilității sancționării acelor persoane care ar abuza de drepturile lor, folosindu-le într-un alt sens decat cel pe care legea îl recunoaște. În speță, atunci cand în numele libertății de exprimare, o persoană urmărește să aducă atingeri imaginii sau reputației unei alte persoane, se încalcă limitele liberei exprimări. Legea română recunoaște un drept numai dacă este exercitat în scopul de a satisface interesele personale, materiale și culturale, în acord cu interesul comunitar, potrivit legii și regulilor de conviețuire socială[6].

Note

  1. ^ Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, amendată prin Protocoalele nr. 3, 5 și 8 și completată prin Protocolul nr.2, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 135 din 31 mai 1994).
  2. ^ Constituția României, intrată în vigoare la 29 octombrie 2003.
  3. ^ Constituția Republicii Moldova Arhivat în , la Wayback Machine., adoptată la 29 iulie 1994.
  4. ^ Constituția României, Articolul 30 - Libertatea de exprimare
  5. ^ Codul Civil al României, Art. 15 - Abuzul de drept
  6. ^ „Libertatea de exprimare în online”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

Vezi și