Licinius

În articolul de astăzi, dorim să explorăm subiectul Licinius în profunzime. De-a lungul istoriei, Licinius a jucat un rol fundamental în diverse domenii, de la politică la știință, cultură și artă. Este un subiect care a generat dezbateri și controverse, dar a fost și o sursă de inspirație și inovație. În acest articol, vom analiza diferitele aspecte legate de Licinius, de la origini până la impactul său asupra societății actuale. Cu interviuri cu experți, cercetări recente și reflecții personale, ne vom adânci în lumea interesantă a Licinius pentru a înțelege mai bine relevanța și influența sa în lumea contemporană. Nu ratați acest tur fascinant al Licinius!

Licinius
Date personale
Nume la naștereValerius Licinianus Licinius Modificați la Wikidata
Născut263 d.Hr.[1][2] Modificați la Wikidata
Felix Romuliana⁠(d), Serbia Modificați la Wikidata
Decedat325 d.Hr. (62 de ani) Modificați la Wikidata
Salonic, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa cu moartea (spânzurare) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFlavia Iulia Constantia Modificați la Wikidata
CopiiLicinius II] Modificați la Wikidata
ReligieReligia în Roma antică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
TitluriÎmpărat roman
Împărat roman Modificați la Wikidata
Domnie –
Senator roman Modificați la Wikidata

Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius (n. 263 d.Hr., Felix Romuliana⁠(d), Serbia – d. 325 d.Hr., Salonic, Imperiul Roman) a fost împărat roman din 308 până în 324.

Biografie

Licinius s-a născut la Romuliana în Moesia Superior, numită mai târziu Dacia Ripensis, într-o familie de țărani originari din Dacia[3][4], ca și Galerius[5] A îmbrățișat cariera militară și a ajuns să fie un favorit al lui Galerius. Licinius a fost proclamat augustus al Occidentului la conferința de la Carnuntum (în Pannonia, la 40 km est de Vindobona) din noiembrie 308. După moartea lui Galerius (311), Licinius ocupă provinciile danubiano-balcanice până la Hellespont. În 312 se apropie de Constantin cel Mare, alianță întărită prin căsătoria lui cu Flavia Iulia Constanția, sora acestuia, în martie 313, la Mediolanum.

În urma întrevederii de la Mediolanum (februarie-martie 313) a celor doi împărați, se promulgă edictul prin care creștinismul este recunoscut ca religie egală în drepturi cu celelalte culte din imperiu. Victorios în războiul cu Maximinus Daia (313), Licinius ocupă toate provinciile orientale deținute de acesta, devenind stăpân al întregului Orient. Noul conflict cu Constantin cel Mare, soldat în 316 cu un prim război civil între cei doi împărați, va fi temporar atenuat în urma păcii de compromis încheiate. Sprijinit de cercurile păgâne din Orient, Licinius inițiază o politică anticreștină.

Înfrânt în două mari bătălii, la Adrianopol (iulie) și Chrysopolis în Asia Mica (septembrie), cu flota distrusă de Crispus, fiul cel mare al lui Constantin, Licinius este făcut prizonier și executat în anul următor la Tesalonic.

Galerie de imagini

Note

  1. ^ IeSBE / Lițini]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Handbook to Life in Ancient Rome], p. 31  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Jones, A.H.M. (), The Prosopography of the Later Roman Empire, Vol. I: AD260-395, Cambridge University Press .
  4. ^ „Licinius (308 – 324 A.D.)”. .
  5. ^ Mihail Diaconescu, Istoria literaturii dacoromane, Editura Alcor Edimpex, 1999 p.34

Legături externe


Predecesor:
Severus II
Împărat Roman
308-324
cu Galerius, Constantin I, Maximinus Daia,
Valerius Valens și Martinianus
Succesor:
Constantin I