Lisamfibieni

În lumea de astăzi, Lisamfibieni este un subiect care a căpătat o mare relevanță și a devenit o chestiune de interes atât pentru experți, cât și pentru publicul larg. De la apariția sa, Lisamfibieni a stârnit dezbateri constante, generând opinii contradictorii și declanșând o serie de investigații și analize în diverse domenii. Acest articol își propune să abordeze temeinic acest subiect și să analizeze importanța, impactul și relevanța acestuia în societatea actuală. În acest sens, vor fi explorate diferite perspective și argumente legate de Lisamfibieni, pentru a oferi o viziune amplă și îmbogățitoare asupra acestei probleme atât de actuale.

Lisamfibieni
Fosilă: 250–0 mln. ani în urmă Triassic inferior – Prezent
Broasca râioasă verde (Bufo viridis)
Clasificare științifică
Domeniu: Eukaryota
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Supraclasă: Tetrapoda
Clasă: Amphibia
Subclasă: Lissamphibia
Haeckel, 1866
Ordine
Modifică text Consultați documentația formatului

Lisamfibienii sau lisamfibiile (Lissamphibia) sunt o subclasă de amfibieni ce include toți amfibienii actuali (broaștele, salamandrele și gimnofionii). Sunt amfibieni în general de talie mică, cu corpul acoperit cu o piele glandulară subțire, vascularizată și umedă, funcționând și ca organ respirator cutanat, cu picioarele anterioare prevăzute numai cu 4 degete, unul dintre ele fiind dispărut; cu picioarele posterioare prevăzute cu 5 degete; cu un număr redus de oase dermice în bolta craniului; numai cu doi condili cranieni formați de exoccipitale; cu dinți simpli, fără pliuri ale ivoriului și cu nervul hipoglos necuprins în cutia craniană.[1][2]

Lisamfibienii posedă o serie de caractere unice, cele mai importante fiind:[3][4][5]

  1. dinți pedicelați, formați din două segmente: coroana dentară și pedicel;
  2. un complex opercul-columelă, numit și opercul-plectru (operculum-plectrum) în urechea medie;
  3. papila amfibiană (papilla amphibiorum), o zonă senzorială specială a urechii interne;
  4. bastonașe verzi în retina ochiului;
  5. glande tegumentare similare;
  6. pielea puternic vascularizată cu o funcțiune importantă în respirație (respirația cutanată)

Azi trăiesc pe suprafața globului pământesc circa 4000 specii de lisamfibienii, care sunt clasificați în 3 ordine: urodele (Urodela sau Caudata), gimnofioni (Gymnophiona) și anure (Anura).

Note

  1. ^ Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Vol. I. Procordatele, caracterele generale ale vertebratelor, peștii și amfibienii. Litografia Învățământului, Cluj 1957, 612 p
  2. ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
  3. ^ Kenneth V. Kardong. Vertebrates: Comparative Anatomy, Function, Evolution: 6th Edition. McGraw-Hill Companies 2012
  4. ^ Laurie J. Vitt, Janalee P. Caldwell. Herpetology. An Introductory Biology of Amphibians and Reptiles. Fourth Edition. Academic Press. 2014
  5. ^ McGraw-Hill Encyclopedia of Science and Technology (19 volumes). 10th Edition. McGraw-Hill, 2007

Bibliografie

  • Ion E. Fuhn. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 1: Amphibia. București : Editura Academiei Republicii Populare România, 1960, 288 p.
  • Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.
  • Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Vol. I. Procordatele, caracterele generale ale vertebratelor, peștii și amfibienii. Litografia Învățământului, Cluj 1957, 612 p.
  • Laurie J. Vitt, Janalee P. Caldwell. Herpetology. An Introductory Biology of Amphibians and Reptiles. Fourth Edition. Academic Press. 2014

Legături externe