Tema lui Lockwitzgrund und Wilisch este una care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De zeci de ani, Lockwitzgrund und Wilisch a fost subiect de dezbatere, discuție și analiză în diferite sectoare ale societății. Influența sa s-a simțit în politică, economie, cultură și viața de zi cu zi. În acest articol, vom explora diverse fațete ale Lockwitzgrund und Wilisch, de la originea și evoluția sa până la impactul său astăzi. Printr-o abordare multidisciplinară, vom aprofunda în diferitele perspective care există asupra Lockwitzgrund und Wilisch și în modul în care acestea ne-au modelat înțelegerea și percepția asupra acestui fenomen.
Lockwitzgrund und Wilisch | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 50°56′36″N 13°46′14″E / 50.943312°N 13.77045°E |
Suprafață | 309 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE5048301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Lockwitzgrund und Wilisch este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 309 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Lockwitzgrund und Wilisch este situat la coordonatele 50°58′05″N 13°46′51″E / 50.9681°N 13.7808°E.
Situl Lockwitzgrund und Wilisch a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2002 pentru a proteja 9 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2011[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 10 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]