În lumea de astăzi, Lohen im Manteler Forst mit Schießlweiher und Straßweiherkette este un subiect care a căpătat o mare relevanță și a generat o dezbatere largă în societate. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Lohen im Manteler Forst mit Schießlweiher und Straßweiherkette a devenit un element cheie care are impact asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la politică la economie, prin cultură și educație, Lohen im Manteler Forst mit Schießlweiher und Straßweiherkette a reușit să transforme și să modeleze modul în care interacționăm și ne dezvoltăm în lumea de astăzi. Acesta este motivul pentru care este imperativ să înțelegem importanța și implicațiile Lohen im Manteler Forst mit Schießlweiher und Straßweiherkette în viața noastră de zi cu zi, precum și să analizăm posibilele soluții și alternative pentru a o aborda în mod eficient.
Lohen im Manteler Forst mit Schießlweiher und Straßweiherkette | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 49°42′01″N 12°01′49″E / 49.70034°N 12.03022°E |
Suprafață | 766,94 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6338301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Lohen im Manteler Forst mit Schießlweiher und Straßweiherkette este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 766,94 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Lohen im Manteler Forst mit Schießlweiher und Straßweiherkette este situat la coordonatele 49°42′11″N 11°59′43″E / 49.7031°N 11.9953°E.
Situl Lohen im Manteler Forst mit Schießlweiher und Straßweiherkette a fost declarat sit de importanță comunitară în martie 2001 pentru a proteja 7 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 9 habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Pajiști uscate europene, Mlaștini oligotrofe degradate, capabile încă de regenerare naturală, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 1 specie de amfibieni.[2]