Louis Eugène Félix Néel

Louis Eugène Félix Néel
Date personale
Nume la naștere	Louis Eugène Félix Néel
Născut	22 noiembrie 1904[10][11][12][13][14] Lyon, Rhône⁠(d), Franța[10][15]
Decedat	17 noiembrie 2000 (95 de ani)[10][16][11][12][13] Brive-la-Gaillarde, Limousin, Franța[10]
Înmormântat	cimetière d'Enlias][17]
Cetățenie	Franța
Ocupație	fizician cadru didactic universitar​ cercetător
Locul desfășurării activității	Grenoble[18]
Limbi vorbite	limba franceză[11]
Activitate
Domeniu	Fizica stării solide
Număr Erdős	5
Instituție	Centrul Național Francez de Cercetări Științifice Universitatea Grenoble Alpes Institut polytechnique de Grenoble​ Universitatea din Strasbourg
Alma Mater	École Normale Supérieure Lycée du Parc​ Facultatea de Științe din Paris​ lycée Saint-Louis]
Organizații	Societatea Regală din Londra Academia Leopoldină[1] Academia Franceză de Științe Academia Americană de Arte și Științe​ Academia Rusă de Științe Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe Academia Poloneză de Științe
Conducător de doctorat	Pierre Weiss​
Doctoranzi	Louis Weil][2]
Premii	medalia de aur a CNRS​ (1965)[3][4] Premiul Nobel pentru Fizică (1970)[5][6] prix Félix-Robin] (1938)[7] Premiul celor Trei fizicieni​ (1963) Holweck Prize] (1952)[8] Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce​ Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce​ Commander of the French Order of Academic Palms] concours général] doctor honoris causa por la Universidad Complutense de Madrid] (1978) Croix de guerre chevalier de l'ordre du Mérite social] (1963) membru străin al Royal Society​ (21 aprilie 1966)[9] médaille Blondel] (1948)
Modifică date / text

Louis Eugène Félix Néel (n. 22 noiembrie 1904, d. 17 noiembrie 2000) a fost un fizician francez. A studiat la Lycée du Parc din Lyon, orașul în care s-a născut și a fost admis la École normale supérieure în Paris. A primit (împreună cu astrofizicianul suedez Hannes Alfvén) Premiul Nobel pentru Fizică în 1970 pentru studiile sale de pionierat privind proprietățile magnetice ale solidelor. Contribuțiile sale în domeniul fizicii solidelor au găsit numeroase aplicații utile, în mod deosebit în dezvoltarea unităților de memorie pentru calculatoare. Prin anul 1930 a sugerat că ar putea exista un alt fel de comportament magnetic decât cele cunoscute, comportament denumit antiferomagnetism, opus ferimagnetismului. La temperaturi mai înalte decât o anumită limită (temperatura Néel) acest comportament încetează. Néel a arătat în 1947 că materialele pot prezenta și ferimagnetism. Néel a dat și o explicație pentru magnetismul slab al anumitor roci, făcând posibil studiul istoriei câmpului magnetic terestru.