În lumea de astăzi, Ludovic I al Bavariei a câștigat o relevanță fără precedent. Fie că vorbim despre Ludovic I al Bavariei ca un fenomen social, un subiect de cercetare științifică sau o persoană publică, prezența lui are un impact semnificativ asupra societății. În acest articol, vom explora în profunzime cele mai relevante aspecte ale Ludovic I al Bavariei, influența sa în diferite domenii și posibilele implicații pe care le are pentru lumea noastră în continuă schimbare. Printr-o analiză detaliată, vom arunca o privire asupra modului în care Ludovic I al Bavariei a devenit un factor determinant astăzi și a modului în care prezența sa va continua să-și lase amprenta în viitor.
Ludovic I al Bavariei (germană Ludwig I; n. 25 august 1786 – d. 29 februarie 1868) a fost rege al Bavariei, din 1825 până în 1848, când a abdicat în timpul revoluțiilor care au cuprins statele germane, în favoarea fiului său Maximilian al II-lea al Bavariei.
Mare iubitor al artelor și sprijinitor al acestora, Ludovic I al Bavariei a rămas cunoscut prin templul realizat pe malul Dunării, în apropiere de Regensburg, Walhalla, prin Galeria de frumuseți, precum și prin Gliptoteca de la München.
Ludwig Karl August, devenit Ludovic I al Bavariei, fiu al lui Maximilian I al Bavariei, pe vremea când acesta era ofițer în serviciul Franței și al Wilhelminei de Hessa-Darmstadt, l-a avut de naș de botez pe Ludovic al XVI-lea al Franței, al cărui prenume îl poartă.
De foarte tânăr a prins gustul pentru arte și a efectuat numeroase călătorii în Italia. A luat parte la războaiele napoleoniene, mai întâi în trupele lui Napoleon, după care a trecut, ca urmare a schimbării politicii tatălui său, de partea coaliției anti-franceze, în 1813.
Tatăl său, nedorind o mezalianță cu o „napoleonidă”, Ludovic I s-a căsătorit, în 1810, cu Theresa de Saxa-Hildburghausen. Festivitățile ocazionate de această căsătorie sunt la originea primului „Oktoberfest”[3].
Nouă copii au rezultat din căsătoria lui Ludwig Karl August cu Theresa de Saxa-Hildburghausen:
În viața privată Ludovic a fost modest și sociabil și a fost chiar cunoscut pentru ținuta lui de multe ori ponosită. Ludovic a fost greu de auz și a avut un semn din naștere pe frunte, care a fost de multe ori ascuns în portrete.
Ludovic a avut mai multe aventuri extraconjugale și a fost unul dintre iubiții lui Lady Jane Digby, o aventurieră aristocratică engleză.
Ludovic I al Bavariei accede la putere la moartea tatălui său, în 1825 și a continuat politica de mecenat dusă pe când era prinț moștenitor. Admirator al lui Goethe, a achiziționat operele pe care acesta le apreciase în mod deosebit la palatul Bevilacqua din Verona, precum și Cap de Meduză al marchizului Rondanini, descrisă cu entuziasm în Italianische Reise[4]. În 1812, cumpărase sculpturile templului din Aphaia la Egina, descoperite cu puțin timp înainte. A reușit să cumpere Faunul Barberini[5], în perioada dispersării colecțiilor Barberini[6].
.
Pentru adăpostirea colecțiilor sale, a construit la München Gliptoteca[7], Staatliche Antikensammlungen[8] precum și Alte[9] și Neue Pinakothek[10]. A transferat la München, capitala sa, universitatea[11] situată pe atunci la Landshut. Münchenul a devenit cel mai strălucitor și cel mai important centru artistic și universitar german.
A susținut lupta grecilor pentru independență de sub ocupația otomană, fiul său Otto devenind primul rege al Greciei independente sub numele de Otto al Greciei.
Între 1816 - 1842, a ridicat, pe malul Dunării, la est de Regensburg, un templu, după modelul vechilor temple antice grecești, Walhalla, pentru onorarea personalităților de excepție, de origine germană.
După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez.
A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei.
Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.
|title=
(ajutor)