În acest articol, vom explora în profunzime subiectul Lupu Pick, un aspect fundamental care traversează diverse domenii ale vieții de zi cu zi. Vom aprofunda în originile sale, în evoluția ei de-a lungul anilor și în relevanța sa astăzi. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, vom examina diferitele abordări și perspective care există în jurul Lupu Pick, precum și implicațiile sale în sfera socială, culturală, economică și politică. De asemenea, ne vom opri să examinăm modul în care Lupu Pick a influențat modul în care percepem lumea din jurul nostru și cum ne-a modelat interacțiunile și relațiile cu alți indivizi. Pe parcursul acestor pagini, ne propunem să pătrundem în toate aspectele Lupu Pick, cu scopul de a face lumină asupra unui subiect de mare relevanță în vremurile contemporane.
Lupu Pick | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3] ![]() Iași, România ![]() |
Decedat | (45 de ani)[1][2][3] ![]() Berlin, Republica de la Weimar[4] ![]() |
Căsătorit cu | Edith Posca ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | actor regizor de film producător de film scenarist actor de film scenarist ![]() |
Limbi vorbite | limba germană[5] ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Lupu Pick (n. , Iași, România – d. , Berlin, Republica de la Weimar) a fost un actor, regizor, producător și scenarist german din epoca filmului mut.
Lupu Pick a apărut în circa 50 de filme mute între 1910 și 1928.
S-a născut în România, având un tată evreu austriac și o mamă de origine română.[6] Și-a început cariera ca actor de teatru la Hamburg, Flensburg și Berlin, înainte de a se lansa în cinematografie în 1910. El a jucat în special în filme regizate de Gerhard Lamprecht, Richard Oswald, Fritz Lang și în propriile filme.
În 1917 a fondat propria companie de producție, Rex-Film, și a regizat primul său film. Animat de angajamentul său social, a pledat în 1919 împotriva pedepsei cu moartea în filmul Miséricordia.
Împreună cu prietenul și colaboratorul său, scenaristul Carl Mayer, s-a orientat către filmul Kammerspiel și a creat două opere artistice exemplare: Le Rail (1921) și La Nuit de la Saint-Sylvestre (1924). Ultimul său film mut în 1929, La Fin de Napoléon à Sainte-Hélène ou Sainte-Hélène sau Sainte-Hélène (Napoleon auf St. Helena), este atât un film psihologic, cât și un film istoric care a adaptat scenariul lui Abel Gance. Mai târziu Lupu Pick a turnat, împreună cu sextetul Comedian Harmonists, singurul lui film sonor, în două versiuni, una franceză (Les Quatre Vagabonds) și alta germană (Gassenhauer).
Pick a murit în 1931, probabil în urma unui suicid prin otrăvire. Soția lui, actrița Edith Posca, a murit la patru luni după el.