Malcolm al III-lea al Scoției
În zilele noastre, Malcolm al III-lea al Scoției este un subiect pe buzele tuturor. Fie datorită relevanței sale istorice, a impactului său asupra societății sau a influenței sale în lumea de astăzi, Malcolm al III-lea al Scoției a devenit un punct de interes pentru cercetători, cadre universitare și publicul larg. În acest articol, vom explora acest subiect în profunzime din diferite perspective, analizând originile, evoluția și consecințele sale în diferite domenii. În plus, vom încerca să oferim o imagine de ansamblu completă și detaliată a Malcolm al III-lea al Scoției, abordând atât aspectele sale pozitive, cât și negative. Fără îndoială, Malcolm al III-lea al Scoției este un subiect fascinant care stârnește curiozitatea multora și suntem siguri că informațiile pe care le vom prezenta aici vor fi de mare interes pentru cititorii noștri.
| Malcolm al III-lea al Scoției | |
 Malcolm și cea de-a doua sa soție, Margareta | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 26 august 1031 Scoția |
| Decedat | 13 noiembrie 1093 Alnwick, Northumberland, Anglia |
| Înmormântat | Tynemouth |
| Cauza decesului | ucis în luptă  |
| Părinți | Duncan I al Scoției Suthen |
| Frați și surori | Máel Muire, Earl of Atholl Donald al III-lea al Scoției[1] |
| Căsătorit cu | Ingebjorg Finnsdotter Margareta de Wessex |
| Copii | Duncan al II-lea al Scoției Donald Malcolm Eduard Edmund Ethelred Edgar al Scoției Alexandru I al Scoției David I al Scoției Edith a Scoției Maria a Scoției |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege |
| Familie nobiliară | Casa Dunkeld |
| Regele Scoției | |
| Domnie | 1058–1093 |
| Încoronare | Scone |
| Predecesor | Lulach al Scoției |
| Succesor | Donald al III-lea al Scoției |
Modifică date / text  | |
Malcolm al III-lea (n. , Scoția, Regatul Unit – d. , Alnwick, Regatul Angliei) a fost regele Scoției. El a fost fiul cel mai tânăr al regelui Duncan I al Scoției. Domnia lui Malcolm a durat 35 de ani, precedând începutul epocii scoto-normande.
Malcolm a devenit rege după ce l-a acuzat de trădare și l-a asasinat pe Lulach al Scoției, lângă Huntly pe 23 aprilie 1058.
Prima căsătorie
Conform raportărilor lui Orderic Vitalis, una dintre primele acțiuni ale lui Malcom ca rege a fost călătoria sa spre sud, la curtea lui Eduard Confesorul, în 1059, pentru a aranja o căsătorie cu ruda lui Eduard, Margatera, care ajunsese în Anglia după ce petrecuse câțiva ani în Ungaria. Dacă această aranjare a căsătoriei era făcută în 1059, acest lucru ducea la un eșec, fiind explicată invazia scoțienilor la Northumbria în 1061, când Lindisfarne a fost jefuit.
Malcolm s-a căsătorit cu văduva lui Thorfinn Sigurdsson, Ingibiorg, o fiică a lui Finn Arnesson. Cei doi au avut un fiu, pe Duncan al II-lea, care avea să devină rege mai târziu. Unii comentatori medievali au susținut că Duncan ar fi fost nelegitim, însă această afirmație este o propagandă pentru a submina pretențiile urmașilor din partea celei de-a doua soție a lui Malcolm.
Căsătoria lui Malcolm cu Ingibiorg a securizat pacea în nord și vest. Tatăl ei era consilierul lui Harald, iar după ce Harald a căzut, Finn a fost făcut Conte de Sweyn Estridsson. Malcolm s-a bucurat de o relație pașnică cu Contele de Orkney.
Malcolm și Margareta
Deși Malcolm i-a acordat sanctuar lui Tostig Godwinson atunci când a fost alungat din Northumbrians, Malcolm nu a fost direct implicat în invazia împotriva Angliei de către Harald și Tostig în 1066, care s-a încheiat cu înfrângerea și moartea lor în bătălia de la Stamford Bridge. În 1068, el a acordat azil unui grup de exilați englezi care fugeau de William de Normandia, printre care se aflau Agatha, văduva lui Eduard Confesorul, nepotul său Eduard Exilatul și copii lui, Edgar Ætheling și surorile lui, Margareta și Cristina.
În 1069 exilații s-au întors în Anglia pentru a se alătura unei revolte răspândite în nord. La sfârșitul anului 1070, Malcolm s-a căsătorit cu sora lui Edgar, Margareta de Wessex, viitoarea Sfântă Margareta a Scoției.
Numele copiilor ei reprezintă o rupere a tradiților Regale Scoțiene, cum ar fi Malcolm, Cináed and Áed. Fiii Margaretei au fost: Eduard, numit după tatăl ei, Eduard Exilatul; Edmund, după bunicul ei, Edmund Ironside, Ethelre după străstrăbunicul Edgar Nepregătitul.
După mai multe încercări de a prelua puterea, în 1072, după ce și-a asigurat poziția, Wiliam de Normandia a venit în nord cu o flotă și o armată. Malcolm l-a întâlnit pe Wiliam la Abernethy, iar conform Cronicilor anglo-saxone, a devenit omul său și l-a predat pe fiul său cel mare, Duncan, ca ostatic și a aranjat pacea între William și Edgar. Acceptarea suzeranității regelui Angliei nu era nici o noutate. Acordul lui Malcolm cu regele englez a fost urmat de mai multe raiduri în Northumbria, care a dus la probleme continue în titlurile engleze și la asasinarea Episcopilui William Walcher la Gateshead. În 1080, William l-a trimis pe fiul său Robert Curthose în nord, în timp ce fratele său Odo i-a pedepsit pe oamenii din Northumbrians. Malcolm a făcut încă o dată pace, iar de această dată a ținut peste un deceniu.
Ultimii ani
În timp ce conducea un marș spre nord, Malcolm a fost atacat de către Robert de Mowbray, Conte de Northumbria, ale cărui terenuri fuseseră devastate in apropiere de Alnwick pe 13 noiembrie 1093. Acolo, el a fost ucis de Arkil Morel, administratorul Castelului Bamburgh. Margareta a murit la scurt timp după ce a primit vestea morții soțului și fratelui ei.
Copiii
Malcolm și Ingebjorg au avut trei băieți:
- Duncan al II-lea al Scoției, care la urmat pe tatăl său la tronul Scoției
- Donald, a murit în 1094
- Malcolm, a murit în 1085
Malcolm și Margareta au avut opt copii:
- Eduard, omorât în 1093
- Edmund al Scoției
- Ethelred
- Regele Edgar al Scoției
- Regele Alexandru I al Scoției
- Regele David I al Scoției
- Edith a Scoției, s-a căsătorit cu regele Henric I al Angliei
- Maria a Scoției, s-a căsătorit cu Eustace al III-lea Boulogne
Referințe
- Anderson, Alan Orr, Early Sources of Scottish History A.D 500–1286, volume 1. Reprinted with corrections. Paul Watkins, Stamford, 1990. ISBN 1-871615-03-8
- Anderson, Alan Orr, Scottish Annals from English Chroniclers. D. Nutt, London, 1908.
- Anderson, Marjorie Ogilvie, Kings and Kingship in Early Scotland. Scottish Academic Press, Edinburgh, revised edition 1980. ISBN 0-7011-1604-8
- Anon., Orkneyinga Saga: The History of the Earls of Orkney, tr. Hermann Pálsson and Paul Edwards. Penguin, London, 1978. ISBN 0-14-044383-5
- Broun, Dauvit, The Irish Identity of the Kingdom of the Scots in the Twelfth and Thirteenth Centuries. Boydell, Woodbridge, 1999. ISBN 0-85115-375-5
- Burton, John Hill, The History of Scotland, New Edition, 8 vols, Edinburgh 1876
- Duncan, A.A.M., The Kingship of the Scots 842–1292: Succession and Independence. Edinburgh University Press, Edinburgh, 2002. ISBN 0-7486-1626-8
- Hammond, Matthew H., "Ethnicity and Writing of Medieval Scottish History", in The Scottish Historical Review, Vol. 85, April, 2006, pp. 1–27
- McDonald, R. Andrew, The Kingdom of the Isles: Scotland's Western Seaboard, c. 1100–c.1336. Tuckwell Press, East Linton, 1997. ISBN 1-898410-85-2
- Ritchie, R. L. Graeme, The Normans in Scotland, Edinburgh University Press, 1954
