În zilele noastre, Manon Brunet este un subiect care a căpătat o mare relevanță în societatea modernă. De ani de zile, Manon Brunet a fost subiect de dezbatere și discuții în diferite domenii, fie în politici publice, în lumea academică sau în viața de zi cu zi a oamenilor. Cu toate acestea, în ciuda importanței pe care Manon Brunet a dobândit-o, există încă multe aspecte care sunt puțin cunoscute sau care generează controverse. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Manon Brunet în profunzime, analizând impactul său asupra societății, evoluția sa de-a lungul anilor și posibilele implicații pe care le are pentru viitor.
Manon Brunet | |||||||||||||
![]() Manon Brunet în 2014 | |||||||||||||
Informații personale | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Poreclă | Brunette | ||||||||||||
Născut(ă) | (29 de ani) Lyon, Franța | ||||||||||||
Înălțime | 1,70 m | ||||||||||||
Țară | ![]() | ||||||||||||
Armă | sabie | ||||||||||||
Mână | dreptace | ||||||||||||
Antrenor național | Jean-Philippe Daurelle | ||||||||||||
Club | Cercle d'escrime orléanais | ||||||||||||
Clasamentul FIE | curent | ||||||||||||
Palmares de medalii
| |||||||||||||
Modifică text ![]() |
Manon Brunet (n. , Lyon, Franța) este o scrimeră franceză specializată pe sabie, campioană olimpică la Paris 2024 și laureată cu argint la Campionatul European din 2014 și la Campionatul Mondial din același an.
S-a apucat de scrimă la vârsta de opt ani din cadrul clubului „Sabre au Clair” de la Rillieux-la-Pape, în periferia orașului Lyon, sub conducerea lui Carlos Bravo.[1] În 2012 s-a transferat la Centrul de pregătire de juniori de la Orléans, sub îndrumarea lui Franck Berthier, și a început să participe la competiții internaționale de seniori.
În sezonul 2013-2014, la vârsta de 18 ani, s-a alăturat lotului național francez, cu care a cucerit medalia de argint la Campionatul European de la Strasbourg și la Campionatul Mondial de la Kazan. La individual, a ajuns în sferturile de finală la CE, unde a fost învinsă de rusoaica Ekaterina Diacenko. Astfel a fost cea mai bine clasată franceză din competiția.[2]
În sezonul următor a câștigat prima sa medalie la o etapă de Cupa Mondială cu un bronz la Caracas.[3] A fost laureată cu argint la Campionatul Mondial din 2015 pentru juniori de la Tașkent, după ce a pierdut în finală cu conaționala sa Caroline Quéroli.[4]