Manuel de Godoy

În acest articol, vom explora subiectul Manuel de Godoy în profunzime, analizând originile sale, relevanța sa astăzi și impactul său asupra diferitelor zone ale societății. Manuel de Godoy a trezit un mare interes în public, stârnind dezbateri și discuții despre implicațiile și consecințele sale. Printr-o abordare multidisciplinară, vom examina toate aspectele legate de Manuel de Godoy, de la istoria sa până la posibilele sale evoluții viitoare, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra acestui subiect care a atras atât de mult atenția în ultimii ani.

Manuel de Godoy
Date personale
Nume la naștereManuel Godoy y Álvarez de Faria Ríos Modificați la Wikidata
Născut12 mai 1767
Badajoz
Decedat7 octombrie 1851
Paris, Franța
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
PărințiDon José Godoy][1]
Doña Antonia Justa Alvarez de Faria][1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaría Teresa de Borbón y Vallabriga] (din )
Pepita Tudó] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiCarlota Luisa de Godoy y Borbón]
Luis Carlos de Godoy y Tudó][2]
Manuel Luis de Godoy y Tudó][2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă[3] Modificați la Wikidata
Prim-ministrul Spaniei
În funcție
1792 – 1797
În funcție
1801 – 1808
PremiiOrdinul Lâna de Aur în grad de cavaler​
Ordinul lui Hristos în grad de mare cruce​
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Manuel de Godoy, duce de Alcudia, prinț al Păcii, a fost un om de stat spaniol, de două ori prim-ministru (1792-1797, apoi 1801-1808).[4]

Având origini în cadrul micii nobilimi, în 1788 Godoy devine amantul reginei Spaniei, Maria-Luiza, soția regelui Carol al IV-lea, fapt ce îl propulsează spre o carieră politică de prim plan. Este numit prim-ministru al țării la doar 25 de ani, în 1792. După execuția lui Ludovic al XVI-lea, Spania condusă de Godoy se alătură Primei Coaliții în cadrul Războaielor Revoluției, dar încheie curând pace cu Franța (1795) și apoi Tratatul de la San Ildefonso (1796), care parafează alianța cu vecinul de peste Pirinei. Este acoperit cu onoruri de familia regală, devenind grande de Spania și își atribuie titlul de Prinț al Păcii. Conduce țara asemenea „monarhilor luminați”, dar nu se încrede în ideile democratice răspândite de Revoluția Franceză. Alianța franco-spaniolă devine din ce în ce mai dezavantajoasă pentru Spania, mai ales după Bătălia navală de la Trafalgar, când flota franco-spaniolă este distrusă de britanicii comandați de amiralul Nelson. Acceptă intervenția militară franceză în Portugalia, fapt ce avea să marcheze începutul Războiului din Spania și Portugalia. Însoțește familia regală spaniolă la Convenția de la Bayonne, unde Bourbonii spanioli renunță la tronul spaniei în favoarea regelui Neapolelui, devenit José I al Spaniei. Însoțește apoi familia regală spaniolă detronată în exil în Franța și Italia și moare ruinat la Paris în 1851.[4]

Referințe

  1. ^ a b Genealogics 
  2. ^ a b The Peerage 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 809.

Legături externe