În articolul următor vom analiza în profunzime Marin Bănărescu, un subiect care a generat un mare interes și dezbatere în ultimii ani. De la apariția sa, Marin Bănărescu a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă, generând o gamă largă de opinii și teorii. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele fațete ale Marin Bănărescu, de la impactul său asupra societății de astăzi până la relevanța sa în contextul istoric. În plus, vom examina implicațiile viitoare ale Marin Bănărescu și rolul pe care l-ar putea juca în viața noastră de zi cu zi. Această analiză urmărește să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra Marin Bănărescu, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și înțelegerea acestui subiect foarte relevant.
Marin Bănărescu | |
![]() Marin Bănărescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1890 Lăceni, Teleorman |
Decedat | 1974 Timișoara |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | universitar ![]() |
Activitate | |
Rezidență | România |
Domeniu | Inginer |
Instituție | Universitatea Politehnica din Timișoara |
Doctoranzi | Gavril Creța |
Cunoscut pentru | Mașini termice |
Premii | Ordinul Muncii cl. II (1970) |
Modifică date / text ![]() |
Marin Bănărescu (n. 1890 Lăceni, Teleorman – d. 1974, Timișoara) a fost un profesor universitar la Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara, cunoscut ca întemeietorul școlii românești de mașini termice, autor al primului tratat de motoare cu ardere internă apărut în limba română.[1]
A fost decan al facultății de Electromecanică (1926 – 1942), rector al Școalei Politehnice din Timișoara (1944 – 1946) și șef al Catedrei de Mașini Termice (1948 – 1962).[1]
În 1946 a susținut revendicările studențești.[2]
Predecesor: Plautius Andronescu |
Rectorul Universității Politehnica Timișoara 1944 – 1946 |
Succesor: Constantin Cândea |