Marte (zeu)

În articolul următor, vom explora în detaliu impactul Marte (zeu) asupra societății actuale. De la apariția sa, Marte (zeu) a generat controverse și dezbateri, atrăgând atenția experților și a oamenilor de toate vârstele și interesele. De-a lungul anilor, Marte (zeu) s-a dovedit a avea un impact semnificativ asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi, de la modul în care comunicăm până la modul în care consumăm informații. În acest articol, vom discuta despre modul în care Marte (zeu) ne-a modelat cultura, ne-a influențat deciziile și ne-a provocat percepțiile, precum și posibilele implicații viitoare ale prezenței sale în societatea noastră.

Pentru alte sensuri, vedeți Marte (dezambiguizare).
Marte
CivilizațiaReligia în Roma antică  Modificați la Wikidata
BunicSaturn  Modificați la Wikidata
Saturn  Modificați la Wikidata
BunicăOps  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Jacques-Louis David: Marte dezarmat de Venus

Marte (în latină Mars) era zeul roman al războiului.

Etimologia

Cuvântul Mārs (genitiv Mārtis),[1] care în latina veche și în uzul poetic apare și ca Māvors (Māvortis),[2] este înrudit cu termenul oscan Māmers (Māmertos).[3] Cea mai veche formă latină înregistrată, Mamart-, este probabil de origine străină.[4] Se explică ca derivând din Maris, numele unui copil-zeu etrusc, deși acest lucru nu este acceptat în mod universal.[5] Oamenii de știință au opinii diferite despre dacă cei doi zei au vreo legătură și, dacă au, în ce fel.[6] Adjectivele latine de la numele lui Marte sunt martius și martialis, din care derivă diverse limbi „marțial” (ca în „arte marțiale” sau „legea marțială”) și nume personale precum „Marcus”, „Mark” și „Martin”.[7] [8]

Marte poate fi în cele din urmă un reflex tematic al zeului proto-indo-european Perkwunos.[9]

Caracterizare

Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului și chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităților agricole, personificând totodată renașterea periodică a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole și de apărare a gospodăriilor și recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl învestesc pe același zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar inițial aceste atribute se înrudeau strâns: preoții zeiței agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor și pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi.

Epitete

Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: Rusticus și Silvanus. Când Marte devine, în epoca imperială, un zeu mai complex și în primul rând simbolul forței militare romane, începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) și Marspiter (Mars Pater, Tatăl), este inclus în triada protectoare a Romei, împreună cu Jupiter și Quirinus.

Atribute

Mitologie

Marte era considerat tatăl gemenilor Romulus și Remus, fondatorii tradiționali ai Romei.

Venus a fost repudiată de soțul său Vulcan, după ce acesta a surprins-o în brațele lui Marte. Din unirea celor doi (Venus și Marte) a rezultat nestatornicul Cupidon (Amor). Mai mulți pictori au abordat tema momentului în care zeul Vulcan îi surprinde pe Venus și Marte (Hendrick de Clerck, Jacopo Tintoretto[10], Paris Bordone și Willem Key).

Cultul lui Marte

Răspândire geografică

În cultură

Film și televiziune

Pentru rolurile lui Ares, vezi Ares în film și televiziune

Personajul Marte a apărut de numeroase ori în film și televiziune,[11][12] printre care:

Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie romană
Zei importanți:
Istorie legendară:
Eneida
Religie romană
Mitul grec/roman comparat

Varia

Numele planetei Marte provine de la acest zeu roman.

Note

  1. ^ The classical Latin declension of the name is as follows: nominative and vocative case, Mars; genitive, Martis; accusative, Martem; dative, Marti; ablative Marte.
  2. ^ Virgil, Aeneid VIII, 630
  3. ^ Mallory, J. P.; D. Q. Adams (). Encyclopedia of Indo-European Culture. New York: Fitzroy Dearborn Publishers. pp. 630–631. ISBN 1-884964-98-2. 
  4. ^ Michiel de Vaan, Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Brill, 2008, p. 366.
  5. ^ Larissa Bonfante, Etruscan Life and Afterlife: A Handbook of Etruscan Studies (Wayne State University Press, 1986), p. 226.
  6. ^ Massimo Pallottino, "Religion in Pre-Roman Italy", in Roman and European Mythologies (University of Chicago Press, 1992, from the French edition of 1981), pp. 29, 30; Hendrik Wagenvoort, "The Origin of the Ludi Saeculares", in Studies in Roman Literature, Culture and Religion (Brill, 1956), p. 219 et passim; John F. Hall III, "The Saeculum Novum of Augustus and its Etruscan Antecedents", Aufstieg und Niedergang der römischen Welt II.16.3 (1986), p. 2574; Larissa Bonfante, Etruscan Life and Afterlife: A Handbook of Etruscan Studies (Wayne State University Press, 1986), p. 226.
  7. ^ „martial”. The American Heritage Dictionary. Accesat în . 
  8. ^ Albert Dauzat, Dictionnaire étymologique des noms de famille et prénoms de France, Larousse, Paris 1980.
  9. ^ York, Michael.
  10. ^ In tabloul lui Tintoretto, zeul Marte se ascunde, îmbrăcat în armură, sub patul vecin.
  11. ^ a b c d e f g en Personajul Marte I în film, televiziune și altele, pe IMDb
  12. ^ a b c d e f g en Personajul Marte II în film, televiziune și altele, pe IMDb

Bibliografie

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3

Vezi și

Legături externe