În lumea de astăzi, Mettnau und Radolfzeller Aach unterhalb Singen a devenit un subiect de interes și dezbatere într-o gamă largă de domenii. Fie în sfera politică, socială, științifică sau culturală, Mettnau und Radolfzeller Aach unterhalb Singen a captat atenția societății și a generat discuții pasionale despre importanța sa și implicațiile pe care le are. Pe măsură ce continuăm să avansăm în secolul 21, Mettnau und Radolfzeller Aach unterhalb Singen a devenit un subiect relevant care necesită o analiză aprofundată și o reflecție asupra implicațiilor și consecințelor sale pe termen lung. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Mettnau und Radolfzeller Aach unterhalb Singen și vom examina impactul acestuia asupra societății actuale.
Mettnau und Radolfzeller Aach unterhalb Singen | |
![]() | |
Poziția | Singen![]() |
---|---|
Coordonate | 47°44′22″N 8°55′56″E / 47.7394°N 8.9322°E |
Suprafață | 1.742,02 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE8219341 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Mettnau und Radolfzeller Aach unterhalb Singen este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 1.751,22 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Mettnau und Radolfzeller Aach unterhalb Singen este situat la coordonatele 47°43′47″N 8°57′06″E / 47.7297°N 8.9517°E.
Situl Mettnau und Radolfzeller Aach unterhalb Singen a fost declarat sit de importanță comunitară în ianuarie 2005 pentru a proteja 3 specii de plante și 10 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în ianuarie 2019[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 12 habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion davallianae, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]