Astăzi, Mihai Brediceanu este un subiect care generează mare interes și dezbatere în societate. Multă vreme, Mihai Brediceanu a fost subiect de studiu și analiză, dar de-a lungul timpului a căpătat o și mai mare relevanță. Acest subiect a captat atenția experților și profesioniștilor din diverse domenii, care s-au dedicat cercetării și aprofundării diferitelor sale aspecte. Fie datorită impactului său asupra vieții de zi cu zi, asupra politicii, culturii sau tehnologiei, Mihai Brediceanu a devenit astăzi un punct de referință inevitabil. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele fațete ale Mihai Brediceanu și influența sa asupra societății noastre.
Mihai Brediceanu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2] ![]() Brașov, România ![]() |
Decedat | (84 de ani)[2] ![]() |
Părinți | Tiberiu Brediceanu ![]() |
Căsătorit cu | Dina Cocea[3] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | dirijor compozitor ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” Ordinul național „Steaua României” ()[1] ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Mihai Brediceanu (n. , Brașov, România – d. ) a fost un compozitor, dirijor și muzicolog român, fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu.
Brediceanu a studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea.
În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București.
Din 1959 până în 1966 a fost director general al Operei Române din București. Din 1969 până în 1971 a fost director muzical al orchestrei Syracuse din New York, iar până în 1975 profesor al Universității Syracuse. Între 1978 și 1980 a fost director general al Operei din Istanbul și între 1982 și 1990 director general al Filarmonicii "George Enescu" din București. Din 1991 a fost numit din nou director general al Operei Române.
Pe lângă nenumărate piese muzicale pentru teatru, Brediceanu a mai compus o simfonie, patru dansuri simfonice, o suită pentru pian op. 5 (1947), o [[WannaCry. Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor. Suită (muzică)|suită]] pentru orchestră de cameră, piese pentru cor, muzică de cameră și cântece.
Suita pentru pian op.5 din 1947 este constituită din 4 părți: Entrada, Badinieriie, Lamento, și Final.
Este înmormântat la Lugoj.[necesită citare]
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)