Mikoian-Gurevici MiG-17
În lumea de astăzi, Mikoian-Gurevici MiG-17 a devenit un subiect de interes și dezbatere crescând în diferite domenii. De la politică la știință, prin cultură și societate, Mikoian-Gurevici MiG-17 a reușit să capteze atenția unui număr mare de oameni din întreaga lume. Implicațiile sale, impactul și relevanța sa au generat o gamă largă de opinii, teorii și studii care urmăresc să înțeleagă și să analizeze în profunzime acest fenomen. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Mikoian-Gurevici MiG-17, de la origini până la influența sa de astăzi, cu scopul de a oferi o viziune completă și actualizată asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| MiG-17 | |
 | |
| Tip | Avion de vânătoare |
|---|---|
| Țară de origine | Uniunea Sovietică |
| Constructor | Mikoian-Gurevici |
| Zbor inaugural | 14 ianuarie 1950 |
| Introdus | octombrie 1952 |
| Stare | în serviciul forțelor aeriene pakistaneze și nord-coreene |
| Beneficiar principal | Forțele Aeriene Sovietice |
| Alți beneficiari | Forțele Aeriene Chineze Forțele Aeriene Poloneze Forțele Aeriene Vietnameze |
| Bucăți fabricate | 10.603 |
| Dezvoltat din | Mikoian-Gurevici MiG-15 |
| Variante | PZL-Mielec Lim-6 Shenyang J-5 |
Mikoian-Gurevici MiG-17 (nume de cod NATO: Fresco) este un avion de vânătoare cu reacție sovietic, în serviciu din 1952.
Dezvoltare
Proiectarea avionului MiG-17 a fost în general bazată pe avionul de succes al Biroului Mikoian-Gurevici, MiG-15. Cea mai mare noutate este introducerea unei aripi întinse cu o configurație de "compus de întindere": un unghi de 45° lângă fuzelaj și un unghi de 42° pentru partea exterioară a aripilor. Alte diferențe ușor vizibile față de predecesorul său sunt cele trei apărătoare de aripi sub fiecare aripă, spre deosebire de cele două ale avionului MiG-15 și adăugarea unei aripi ventrale.
Istoricul operațiunilor
Scopul strategic al acestui avion, și a majorității avioanelor de vânătoare sovietice, a fost acela de a doborî bombardiere americane, nu de a se angaja în luptă aeriană. Acest avion de vânătoare subsonic (0.93 Mach) era eficient împotriva bombardierelor de luptă bine încărcate, mai lente (0,6-0,8 Mach), ca și împotriva bombardierelor strategice americane din timpul ciclului de desfășurare a avionului MiG-17 (ca de exemplu B-36).
Douăzeci de țări au zburat cu avioane MiG-17. MiG-17 a devenit avionul de vânătoare standard în toate țările Pactului de la Varșovia în anii '50 și '60. De asemenea erau cumpărate de alte țări, în principal din Africa și Asia, care erau neutru aliniați sau aliați cu Uniunea Sovietică.
MiG-17 a devenit principalul interceptor a novicei Forțe Aeriene Populare Vietnameze în 1965 și a obținut primele sale victorii și a acționat considerabil în timpul Războiului din Vietnam, unde au participat împreună cu avioane MiG-21 și MiG-19. Unii piloți vietnamezi, de fapt, preferau avionul MiG-17 decât MiG-21; era mult mai agil, deși nu așa de rapid.
Avioanele MiG-17 de asemenea au zburat împotriva Israelului în diferite conflicte arabo-israeliene.
Operatori
Operatori curenți
- Forțele Aeriene Nord Coreene — 106 Shenyang F-5s și 135 Shenyang FT-5s sunt în serviciu.[2] Însă, rapoartele îngrozitoare de utilitate ne sugerează că mai puțin de 50% dintre avioane pot zbura.[3]
Foști operatori
- Forțele Aeriene Afgan - a primit primele sale MiG-17 în 1957, și mai aveau cel puțin 50 în 1979. Au rămas în uz până în 1982.[4]
- Forțele Aeriene Albaneze - a operat avioanele de producție sovietică MiG-17, cât și cele de producție chinezească F-5s.[4]
- Forțele Aeriene Algeriene - a fost dotată cu 60 MiG-17Fs from the 1960s. Câteva au rămas ca avioane de antrenament până la sfârșitul aniilor 1980.[5]
- Forțele Aeriene Bulgare - a zburat MiG-17F, MiG-17PF și MiG-17R.[5]
- Forțele Aeriene Roiale Cambodiene - 16 aeronave, inzând cinci MiG-17 și 11 Shenyang J-5 au fost primite de la Uniunea Sovietica și China în 1967–1968, care au fost mai târziu distruse la sol în 1971.[6]
- Forțele Aeriene a Armatei de Eliberare a Poporului
- Forțele Aeriene a Armatei Navalede Eliberare a Poporului
- Forțele Aeriene Guinea-Bissace - Sunt în depozite din 1991,[13] avioanele fiind speculate inoperabile.
- Forțele Aeriene Indoneze[14] - primind MiG-17F și MiG-17PF, fiind utilizate din 1961 până în 1969
- Forțele Aeriene Malagașe - 4 au fost aduse în 1975 din North Korea.[15][16]
- Yemen Arab Republic Air Force - 13 MiG-17 au fost donate de către URSS în noiembrie 1967.[18]
- Forțele Aeriene Române - Multiple avioane aduse din 1955 (probabil de-a lungul a mai multor ani) de tip MiG-17F și MiG-17PF
- Forțele Aeriene Somaliene - În 1967, 30 MiG-17 și MiG-17F au fost livrate de către URSS.[15][20][21] În 1991 the Forțele Aeriene Somaliene au fost dizolvate.[22]
- Forțele Aeriene a Republicii Democrate Yemen - Primele zece MiG-17F au fost livrate din URSS în ianuarie 1969. Alte opt aeronave au fost aduse în 1971.[23]
- Forțele Aeriene Sri Lanka scoase din uz după Insurecția Comunista JVP din 1971. Acum sunt prezervate în muzeul SLAF Ratmalana.
,_Flag_of_Syria_(1980%E2%80%932024).svg){kind=small}
- Forțele Aeriene Ugandeze - Câteva fost-cehe; funcționalitatea lor este de îndoit.[24]
- Folosite la început pentru evaluări Forțele Aeriene SUA, dar în ianuarie 2014 un exemplu camuflat a fost vazut zburând pe lângă aerobaza Edwards, folosit probabil ca vehicul de antrenament pentru școala de aviație USAF unde MiG-15 sunt folosite regulat.
Bibliografie
- Toperczer, Istvan. MiG-17 and MiG-19 Units of the Vietnam War (Osprey Combat Aircraft: 25). Oxford, UK: Osprey Publishing, 2001. ISBN 1-84176-162-1.
Tipuri de avioane ale constructorului Mikoian-Gurevici (cu cod NATO) | ||
|---|---|---|
| Avioane de vânătoare |   | |
| Avioane de atac la sol | ||
| Avioane de recunoaștere | ||
| Avioane de antrenament | ||
| Prototipuri/Serii mici | ||
- ^ „Site cu țări care au avut MiG-17”. jetsofthecoldwar.co.uk.
- ^ „World Air Forces 2021”. flightglobal.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „The AMR Regional Air Force Directory 2012” (PDF). Asian Military Review. februarie 2012. Accesat în .
- ^ a b Gordon 2002, p. 74
- ^ a b c Gordon 2002, p. 75
- ^ Conboy 1989, p. 20.
- ^ Gordon 2002, p. 79
- ^ Gordon 2002, pp. 79, 81
- ^ Gordon 2002, pp. 81–82
- ^ Gordon 2002, p. 82
- ^ a b c Gordon 2002, p. 86
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Guinea-Bissau Air Force”. GlobalSecurity.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Gordon 2002, p. 87
- ^ a b Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite:0 - ^ „African Aerospace - Aircraft boost for Madagascar”. www.africanaerospace.aero. Accesat în .
- ^ a b c d Gordon 2002, p. 89
- ^ Cooper, Tom. Hot Skies Over Yemen, Volume 1. p. 27.
- ^ a b Gordon 2002, p. 90
- ^ The Ogaden war between Ethiopia and Somalia (1977-1978): the historical and political premises of the conflict (în engleză), Difesa Online,
- ^ Jan J. Safarik: Air Aces Home Page, aces.safarikovi.org
- ^ „Arab Air Power > Somalia”. arabairpower.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Cooper, Tom. Hot Skies Over Yemen, Volume 1. p. 35.
- ^ „Trade Registers”. Armstrade.sipri.org. Arhivat din original la . Accesat în .