Mistreț
În acest articol, vom explora în profunzime Mistreț și relevanța sa în societatea actuală. Mistreț a fost un subiect de interes pentru o lungă perioadă de timp, iar impactul său se întinde pe mai multe aspecte ale vieții moderne. Au fost efectuate cercetări ample asupra Mistreț de-a lungul anilor, rezultând un corp substanțial de cunoștințe pe această temă. În acest articol, vom examina diferitele perspective și abordări care au fost luate față de Mistreț, precum și evoluția acestuia în timp. În plus, vom discuta implicațiile practice și teoretice ale Mistreț în diferite domenii, de la politică la știință la cultura populară. Până la sfârșitul acestui articol, sperăm să fi oferit o imagine de ansamblu cuprinzătoare a Mistreț și să am generat o mai bună înțelegere a importanței sale în lumea de astăzi.
| Mistreț | |
|---|---|
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Vertebrata |
| Clasă: | Mammalia |
| Subclasă: | Theria |
| Infraclasă: | Placentalia |
| Ordin: | Artiodactyla |
| Subordin: | Suina |
| Familie: | Suidae |
| Gen: | Sus |
| Specie: | S. scrofa |
| Nume binomial | |
| Sus scrofa Linnaeus, 1758 | |
| |
| Sinonime | |
|
Sinonimia speciei andamanensis (Blyth, 1858) babi (Miller, 1906) enganus (Lyon, 1916) floresianus (Jentink, 1905) natunensis (Miller, 1901) nicobaricus (Miller, 1902) tuancus (Lyon, 1916) aruensis (Rosenberg, 1878) ceramensis (Rosenberg, 1878) goramensis (De Beaux, 1924) niger (Finsch, 1886) papuensis (Lesson and Garnot, 1826) ternatensis (Rolleston, 1877) | |
Modifică text  |
|
Mistrețul (denumire științifică Sus scrofa) este un mamifer sălbatic omnivor, în general nocturn. Aria sa de răspândire cuprinde întreaga Europă, nordul Africii inclusiv Munții Atlas, mare parte din Asia, întinzându-se la sud până în Indonezia (harta alăturată este imprecisă, incluzând ca arie de răspândire și zonele ocupate de specii înrudite, cum ar fi pecariul). În România populează pădurile, începând cu Delta și Lunca Dunării, până în desișurile Carpaților. Este colorat negru - cafeniu. Scoate sunete foarte asemănătoare celor ale porcilor domestici. Colindă în turmă pădurile și culturile agricole de la marginea acestora. Produce stricăciuni în special în lanurile de porumb și cartofi. Scroafa fată 4-6 purcei, pe care hrănește cu lapte. Este vânat pentru trofeu și pentru carne. Poate ataca omul, de aceea întâlnirea cu aceste animale trebuie evitată. Dentiția este adaptată modului de hrănire și e formată din incisivi, canini și măsele. Trunchiul său este puternic, îndesat, turtit lateral, mai rotunjit la umeri și mai lat la șale. Râtul lung se termină cu un disc mobil, susținut de un os cu care poate săpa și pământul tare.
Mistrețul este un mamifer artiodactil de circa 1,5 m lungime, 1 m înălțime și 400 kg greutate, cu capul mare, caninii lungi și tăioși, păr aspru, de culoare sură-neagră. Trăiește în păduri. Este strămoșul porcului domestic.
În anul 2009, Europa se confrunta cu o creștere explozivă a numărului de mistreți, ca rezultat al încălzirii globale și al cultivării pe scară largă a porumbului și rapiței pentru biocombustibili.[2]
Note
- ^ Oliver, W. & Leus, K. (2008). Sus scrofa. În: IUCN 2008. Lista roșie a speciiilor periclitate IUCN. Descărcat pe 6 March 2013. Database entry includes a brief justification of why this species is of least concern.
- ^ Marele invingator al schimbarii climatice in Europa: porcul mistret Arhivat în , la Wayback Machine., 26 noiembrie 2009, RL Online, România liberă, accesat la 18 iulie 2016
Bibliografie
- Cabanau, Laurent (). The Hunter's Library: Wild Boar in Europe. Könemann. ISBN 3-8290-5528-5.
- Marsan, Andrea; Mattioli, Stefano (). Il Cinghiale (în italiană). Il Piviere (collana Fauna selvatica. Biologia e gestione). ISBN 978-88-96348-178.
- Scheggi, Massimo (). La bestia nera: Caccia al cinghiale fra mito, storia e attualità (în italiană). Editoriale Olimpia (collana Caccia). ISBN 88-253-7904-8.
Lectură suplimentară
- Apollonio, M. et al. (1988), "The systematics of the wild boar (Sus scrofa L.) in Italy", Bolletino di Zoologiaa, 3:213–221
- Carden, R.F. (2012) "Review of the Natural History of Wild Boar (Sus scrofa) on the island of Ireland" Arhivat în , la Wayback Machine., Report prepared by Ruth Carden for the Northern Ireland Environment Agency, Northern Ireland, UK, National Parks & Wildlife Service, Department of Arts, Heritage and the Gaeltacht, Dublin, Ireland and the National Museum of Ireland – Education & Outreach Department.
- Durantel, P. (2007), Le sanglier et ses chasses, Editions Artemis, ISBN: 2844166032
- Greene, J. (2011), The Golden-Bristled Boar: Last Ferocious Beast of the Forest, University of Virginia Press, ISBN: 0-8139-3103-7
- Marillier, B. (2003), Le sanglier héraldique, Editions Cheminements, ISBN: 2844781845
- Mayer, J. J. & Shedrow, C. B. (2007), Annotated Bibliography of the Wild Pig (Sus scrofa): Environmental Information Document, Washington Savannah River Company
- Padiglione, V. (1989), Il cinghiale cacciatore: Antropologia simbolica della caccia in Sardegna, Armando Editore (collana Antropologia culturale)
- Ronald M. Nowak (), Walker's Mammals of the World (în engleză) (ed. 6th), Baltimore: Johns Hopkins University Press, ISBN 978-0-8018-5789-8, LCCN 98023686
Legături externe
- „Mistreț” la DEX online
- BBC profile
- Species Profile- Wild Boar ajunge pana la 39 km/h (Sus scrofa) Arhivat în , la Wayback Machine., National Invasive Species Information Center, United States National Agricultural Library. Lists general information and resources for Wild Boar.
