Acest articol va aborda subiectul Mittenwalder Buckelwiesen, care a generat un mare interes și dezbatere în diferite domenii. Mittenwalder Buckelwiesen este un subiect care a captat atenția experților și a publicului larg, datorită relevanței sale în contextul actual. De-a lungul timpului, Mittenwalder Buckelwiesen a fost subiect de studiu, analiză și opinii divergente, ceea ce a îmbogățit discuția în jurul acestui subiect. În aceste linii, ne propunem să oferim o vedere panoramică și detaliată a Mittenwalder Buckelwiesen, cu scopul de a oferi o înțelegere mai largă și mai profundă a importanței, implicațiilor și posibilelor soluții.
Mittenwalder Buckelwiesen | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 47°28′14″N 11°11′31″E / 47.47042°N 11.19204°E |
Suprafață | 1.904,09 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE8533301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Mittenwalder Buckelwiesen este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 1.904,09 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Mittenwalder Buckelwiesen este situat la coordonatele 47°27′37″N 11°14′28″E / 47.4603°N 11.2411°E.
Situl Mittenwalder Buckelwiesen a fost declarat sit de importanță comunitară în martie 2001 pentru a proteja 1 specie de plante și 2 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 14 habitate naturale: Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Fânețe montane, Mlaștini oligotrofe degradate, capabile încă de regenerare naturală, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Mlaștini alcaline, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]