În lumea lui Mittleres Zwickauer Muldetal, putem găsi o mare varietate de elemente care ne permit să le explorăm și să le aprofundăm semnificația. De la origini și până în prezent, Mittleres Zwickauer Muldetal a jucat un rol fundamental în viața oamenilor, având un impact semnificativ asupra mai multor aspecte. De-a lungul istoriei, Mittleres Zwickauer Muldetal a fost subiect de studiu, dezbatere și controversă, ceea ce a contribuit la îmbogățirea cunoștințelor pe această temă. În acest articol, ne vom adânci în lumea lui Mittleres Zwickauer Muldetal pentru a înțelege importanța, evoluția și relevanța sa în societatea actuală.
Mittleres Zwickauer Muldetal | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 50°55′52″N 12°38′53″E / 50.93111°N 12.647965°E |
Suprafață | 2.033 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4842301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Mittleres Zwickauer Muldetal este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 2.033 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Mittleres Zwickauer Muldetal este situat la coordonatele 51°00′45″N 12°46′29″E / 51.0125°N 12.7747°E.
Situl Mittleres Zwickauer Muldetal a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2002 pentru a proteja 1 specie de plante și 12 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2011[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 13 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]