Mod de articulare
În acest articol vom explora lumea fascinantă a lui Mod de articulare și toate fațetele diferite care o alcătuiesc. De la originea și evoluția sa până la impactul asupra societății de astăzi, ne vom cufunda într-o călătorie de descoperire și învățare. Vom analiza implicațiile sale în diverse domenii, de la știință și tehnologie la arte și cultură. Cu o privire critică și reflexivă, vom aprofunda în aspectele pozitive și negative ale Mod de articulare, precum și în influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi. Alăturați-vă nouă în acest tur și descoperiți tot ce aveți de știut despre Mod de articulare.
În fonetică, pronunțarea consoanelor se clasifică după modul de articulare a acestora. O consoană poate fi:
- oclusivă sau explozivă, cînd pentru pronunția ei fluxul de aer prin canalul fonator se întrerupe complet pentru ca apoi să fie eliberat cu o ușoară explozie. Exemplu: .
- fricativă dacă întreruperea este incompletă, dar suficientă pentru a produce o șuierătură. Exemplu: .
- africată, obținută printr-o combinație între primele două moduri de articulare, și anume inițial fluxul de aer este întrerupt pentru ca apoi să fie eliberat parțial printr-o șuierătură. Exemplu: ca în cuvântul ață. Simbolul fonetic este sugestiv pentru modul de pronunțare.
- oclusivă nazală. Exemplu: .
- vibrantă. Exemplu: .
- spirantă. Exemplu: semivocala (ca la începutul cuvântului iarbă).
Modurile de articulare prezentate mai sus se limitează la consoanele produse prin împingerea aerului afară din plămîni, așa cum este cazul tuturor consoanelor din limba română. Totuși, există limbi în care unele consoane se pronunță prin alte mecanisme: mișcarea glotei în sus sau în jos (flux glotal exploziv sau imploziv), ori prin formarea unei cavități izolate între vălul palatului și limbă sau buze (clicuri).
