Neisseria meningitidis

În lumea de astăzi, Neisseria meningitidis a devenit un subiect de mare relevanță și interes. Fie datorită impactului asupra societății, importanței sale în istorie, influenței asupra culturii populare sau oricărui alt aspect care o scoate în evidență, Neisseria meningitidis este un subiect care merită explorat în profunzime. În acest articol, ne vom scufunda în lumea fascinantă a lui Neisseria meningitidis, analizându-i diferitele aspecte și descoperindu-i sensul în contextul actual. De la origine până la relevanța sa astăzi, Neisseria meningitidis este un subiect care nu încetează să intrigă deopotrivă experții și fanii. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și învățare despre Neisseria meningitidis.

Neisseria meningitidis
Imagine realizată prin microscopie electronică de scanare a uni singure celule de N. meningitidis; se observă și pilii adezivi (scala reprezintă 1 µm)
Clasificare științifică
Domeniu: Bacteria
Încrengătură: Proteobacteria
Clasă: Betaproteobacteria
Ordin: Neisseriales
Familie: Neisseriaceae
Gen: Neisseria
Specie: N. meningitidis
Nume binomial
Neisseria meningitidis
Albrecht & Ghon 1901
Modifică text Consultați documentația formatului

Neisseria meningitidis, denumit adesea și meningococ, este o specie de bacterie Gram-negativă din genul Neisseria, fiind un agent etiologic al meningitei. Au fost raportate și cazuri de transmitere prin sex oral, producând uretrite în cazul bărbaților.[1]

Caracteristici

Pentru meningococ este specifică așezarea în pereche, sub formă de diplococ. Este o bacterie Gram-negativă, cu o membrană externă și internă și un strat subțire de peptidoglican între cele două membrane. Mărimea sa este de 0,6–1,0 micrometri. Este o bacterie care dă pozitiv testul pentru citocrom c-oxidază.[2]

N. meningitidis se regăsește și în flora non-patogenă a omului, la nivelul nazofaringelui, la aproximativ 5–15% dintre adulți.[3] Bacteria colonizează și infectează doar omul, și nu a fost izolată de la niciun alt animal. Se crede că acest fapt derivă din inabilitatea bacteriei de a procura fier din alte surse în afara transferinei și lactoferinei umane.[4]

Note

  1. ^ „Notes from the Field: Increase in Neisseria meningitidis–Associated Urethritis Among Men at Two Sentinel Clinics — Columbus, Ohio, and Oakland County, Michigan, 2015”. CDC. . Accesat în . 
  2. ^ „Neisseria meningitidis”. Centers for Disease Control and Prevention. . 
  3. ^ „Neisseria meningitidis”. Brown University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Pollard, Andrew J.; Maiden, Martin C.J. (2001). Meningococcal Vaccines. Humana. ISBN 978-0-89603-801-1.