În acest articol, vom explora tot ce este legat de Nevena Kokanova în profunzime. De la originile sale istorice până la relevanța sa astăzi, prin diversele sale aspecte și aplicații. Nevena Kokanova este un subiect de mare importanță și a stârnit interesul experților și al publicului larg. În acest sens, vom aprofunda în sensul, impactul și evoluția sa în timp. De asemenea, vom analiza diferitele perspective și abordări care au fost date, precum și implicațiile și consecințele pe care le-a avut în diverse domenii. Citiți mai departe pentru a descoperi tot ce trebuie să știți despre Nevena Kokanova și influența sa asupra lumii moderne.
Nevena Kokanova | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Nevena Bogdanova Kokanova |
Născută | [1][2] ![]() Dupnița, Kiustendil, Bulgaria ![]() |
Decedată | (61 de ani)[1] ![]() Sofia, Bulgaria ![]() |
Cauza decesului | cauze naturale (cancer) ![]() |
Cetățenie | ![]() |
Ocupație | actriță de teatru actriță de film |
Limbi vorbite | limba bulgară ![]() |
Ani de activitate | 1956–2000 |
Alte premii | |
Pocetno zvanie „Zaslujil“ (1967) Sv. sv. ravnoapostoli Kiril i Metodi (1969) Pocetno zvanie „Naroden“ (1974) Premiul Dimitrov Ordinul Stara Planina (1999) ![]() | |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Nevena Kokanova (în bulgară Невена Богданова Коканова, transliterat: Nevena Bogdanova Kokanova; n. , Dupnița, Kiustendil, Bulgaria – d. , Sofia, Bulgaria) a fost o actriță de teatru și film bulgară. Era cunoscută drept „prima doamnă a cinematografiei bulgare”, de o frumusețe clasică, cu ochi mari. A fost actrița preferată a regizorului Liubomir Șarladjiev.[3]
Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Hoțul de piersici (1964), Aroma de migdale (1967), Ocolul (1967) și Galileo Galilei (1968).
A urmat mai întâi o școală de afaceri și, fără nicio pregătire de actorie, a jucat-o pe Julia la teatrul din Iambol, care acum poartă numele ei. Acolo, regizorul Ianko Iankov a descoperit-o și a distribuit-o în rolul Emmei din filmul Dreptul la dragoste (1957). Talentul ei a fost convingător, astfel că, după stagiul la teatrele din Gabrovo și Ruse și terminarea studiilor de artă dramatică, a primit un angajament la Teatrul Satiric de Stat „Aleko Konstantinov” din Sofia, unde a avut succes, printre altele, în rolul Mariei Antonova din piesa Revizorul a lui Gogol.
Prima apariție pe ecran a fost în filmul Două victorii (1956). Se remarcă cu rolurile de profunzime psihologică din Dreptul la dragoste (1957) și Fii fericită, Ani! (1961)[4]. În film ea a întruchipat adesea personaje feminine în conflictul dintre dragoste și simțul datoriei, dar care a știut să se afirme cu farmecul ei feminin. A jucat alături de toți actorii bulgari importanți, inclusiv Ivan Andonov, Gheorghi Gheorgiev-Gez și Gheorghi Kaloiancev. La festivalul național de film de la Varna a primit de mai multe ori Premiul pentru actorie, inclusiv în 1963 pentru rolul Irina din Tutun al lui Nikola KoraboV, în 1964 pentru rolul Lisei alături de actorul iugoslav Rade Marković în Hoțul de piersici de Vîlo Radev și în 1967 pentru rolurile din Aroma de migdale a lui Liubomir Șarladjiev, precum și în filmul Ocolul lui Grișa Ostrovski și Todor Stoianov, și în 1973 pentru rolul ei în Cel mai bun om pe care-l cunosc a lui Șarladjiev. În 1969 a jucat rolul iubitei lui Galileo în filmul „Galileo Galileo” al renumitei cineaste italiene Liliana Cavani.[5]
În anul 1980 Kokanova a regizat împreună cu Lyubomir Scharlandschiev filmul Trei păcate mortale. În 1982 a jucat sub conducerea regizorului Juan Antonio Bardem, în filmul premiat Avertismentul, un film biografic despre viața liderului bulgar al Cominternului Gheorghi Dimitrov, film realizat în coproducție între Bulgaria, RDG și Uniunea Sovietică.
Kokanova a decedat în 2000 de cancer, la vârsta de 61 de ani.