Nicolae Suțu (dragoman)

În lumea de astăzi, Nicolae Suțu (dragoman) a devenit un subiect din ce în ce mai relevant și mai prezent în societate. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Nicolae Suțu (dragoman) a devenit un element fundamental în viața de zi cu zi a oamenilor, având impact asupra diferitelor aspecte precum economia, politica, cultura și modul în care ne relaționăm cu ceilalți. În acest articol, vom explora în detaliu importanța Nicolae Suțu (dragoman), implicațiile sale și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. În plus, vom analiza influența sa în diverse domenii pentru a înțelege mai bine relevanța sa astăzi.

Nicolae Suțu (dragoman)
Date personale
Născut1715 Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiConstantine Drakos Soutsos][1]
Maria 'Mariaora' Rosetti][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMihail Suțu I Modificați la Wikidata
CopiiAlexandru Suțu
noble Nike|Victoria Soutzaina][1] Modificați la Wikidata
Ocupațielogofăt
Dragoman Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicolae „Draco” Suțu (în greacă Νικόλαος Σούτσος, n. 1715 – d. ), din familia Suțu de origine fanariotă greacă, a fost un mare dragoman (interpret) al Sublimei Porți în perioada 28 septembrie 1768 - 29 august 1769.[2] A fost fratele lui Mihai Suțu. Tatăl său a fost Constantin „Draco” Suțu (în greacă Κωνσταντίνου Δράκου-Σούτσου).[3]

L-a însoțit pe Mehmet Emin Pașa în campania anti-rusă. Mai târziu a căzut în dizagrație și în iulie 1769 a fost închis la Istanbul împreună cu Grigore Callimachi, Domn al Moldovei. A fost decapitat la 29 august 1769.

Note

  1. ^ a b c Genealogics 
  2. ^ Epami­nonda I. Stamatiade, Biografiile marilor dragomani (interpreți) greci din Imperiul Otoman (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2016, traducere din limba greacă și prefață de Constantin Erbiceanu, „Cuvînt de prețuire” de acad. Ioan Aurel Pop, o ediție îngrijită, cu postfață și note de Rodica Baconsky și Alina Pelea) - reeditare; prima apariție în 1897 la Tipo-Litografia Cărților Bisericești
  3. ^ Δημητρίου Σκαρλάτου του Βυζαντίου: Κωνσταντινούπολις, τ. Β΄, Αθήνησι 1851, τυπογραφείου Ανδρ. Κορομηλά, σελ. 114.

Vezi și