Nicolae Timofti

În lumea de astăzi, Nicolae Timofti este un subiect de dezbatere constantă și de interes pentru un spectru larg de oameni. De la impactul său asupra societății până la relevanța sa în cultura populară, Nicolae Timofti a reușit să capteze atenția oamenilor de toate vârstele, genurile și profesiile. De-a lungul istoriei, Nicolae Timofti a fost obiect de studiu, analiză și discuție, ceea ce a condus la o mai bună înțelegere a implicațiilor și repercusiunilor sale în diferite domenii. În acest articol, vom explora importanța lui Nicolae Timofti și modul în care a evoluat de-a lungul timpului, precum și influența sa asupra lumii moderne.

Nicolae Timofti

Timofti în 2013
Date personale
Născut (76 de ani)
Ciutulești, RSSM, URSS
Căsătorit cuMargareta Timofti
Copii3 fii
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Republica Moldova
 România Modificați la Wikidata
ReligieCreștin Ortodox (Mitropolia Basarabiei)[1]
Ocupațiepolitician
judecător
jurist
om de stat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Al IV-lea Președinte al Republicii Moldova
În funcție
23 martie 2012 – 23 decembrie 2016
Prim-ministruVladimir Filat
Iurie Leancă
Chiril Gaburici
Natalia Gherman (interimar)
Valeriu Streleț
Gheorghe Brega (interimar)
Pavel Filip
Precedat deMarian Lupu (interimar)
Succedat deIgor Dodon
Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii al Republicii Moldova
În funcție
4 martie 2011 – 16 martie 2012
Precedat deDumitru Vesternicean
Succedat deNichifor Corochii
PremiiOrdinul Stara Planina​ ()
Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Gloria Muncii
Ordinul Republicii Serbia​
Partid politicIndependent
Alma materUniversitatea de Stat din Moldova
ProfesieJurist
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicolae Timofti (n. 22 decembrie 1948[2], Ciutulești, Florești, RSS Moldovenească, URSS) este un jurist și politician din Republica Moldova, cel de-al IV-lea președinte al Republicii Moldova. A fost ales de Parlament la 16 martie 2012[3][4] și a depus jurământul de credință la 23 martie 2012.[5] În momentul alegerii în funcția de președinte al Republicii Moldova, Timofti era Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii moldovene (CSM).

Biografie

Viața timpurie

Nicolae Timofti s-a născut pe 22 decembrie în anul 1948 în Ciutulești, Florești în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.[6] Părinții săi sunt originari din raionul Cantemir. Tatăl, Vasile Timofti, originar din satul Gotești, iar mama, Elena Timofti (până la căsătorie, Bujac), originară din satul Ciobalaccia.

Bunicul său, Tudor Timofti, în 1940, sub amenințarea de a fi omorât de „noua putere”, a fost forțat să se retragă în minele Donbasului. A revenit în Moldova în 1946, dar fără dreptul de întoarcere la locurile natale. Se stabilește cu traiul, împreună cu familia, în satul Ciutulești, unde la 22 decembrie 1948 se naște Nicolae Timofti.

La începutul anului 1949, toată familia Timofti se mută în orașul Florești.

La 6 iulie 1949, bunicul Tudor Timofti, cu soția și patru copii, sunt deportați în regiunea Amur, unde Tudor Timofti a decedat în 1953.

În familia Elenei și a lui Vasile Timofti au crescut cinci copii.[6]

După studiile medii școlare din orașul Florești, din 1964 până în 1965 a fost funcționar al departamentului ce era răspunzător de starea drumurilor din Raionul Florești. Apoi până în 1967 a lucrat ca pădurar. Nicolae Timofti a urmat Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova, în perioada 1967-1972. După universitate, a fost recrutat în armată timp de 2 ani (1972-1974) în Germania de Est, unde a obținut gradul de locotenent-major.[6]

Viață personală

Soția sa, Margareta Timofti, este șefa Direcției activitate cu publicul la Biblioteca națională pentru copii “Ion Creangă”.

Are trei fii:

  • Alexei (n. 1977) a terminat facultatea de științe juridice. E căsătorit și lucrează ca avocat, având propriul său birou.
  • Nicolae (n. 1980), cunoscut ca Nicu, lucrează ca prezentator de știri sportive și comentator sportiv la postul "Prime TV" (iar anterior, prezentator de știri din sport la "Pro TV Chișinău").
  • Ștefan (n. 1989) este pasionat de fotbal jucând la clubul "Olhionia".[7]

Cariera

După serviciul militar, în anii 1974-1976, a lucrat în calitate de consultant superior la Ministerul Justiției al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. La 11 aprilie 1976 este ales judecător în fostul raion Frunze al orașului Chișinău, de unde, la 10 aprilie 1980, este transferat ca judecător la Judecătoria Supremă. În 1987, Timofti l-a judecat pe disidentul Gheorghe David.[8]

În iunie 1990 este ales vicepreședinte al Judecătoriei Supreme – președinte al Colegiului Penal, reprezentant al colegiului judecătoresc.

După reformarea sistemului judecătoresc, în 1996, este numit președinte al Curții de Apel și destituit din această funcție în decembrie 2001.

Din 1996 și până în 2012 este președinte al Asociației Judecătorilor din Republica Moldova.[6]

A participat la elaborarea proiectelor de lege care au stat la baza noului sistem judecătoresc și la promovarea reformei de drept și a celei judecătorești.

În octombrie 1996 a fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii” și în decembrie 1998 i-a fost conferit titlul de „Om emerit”.

Din 1996 până în decembrie 2001 a activat ca Președinte al Curții de Apel din Chișinău, reprezentant al Asociației Judecătorilor, membru al consiliului magistraturii din R.M.[6]

Între 1995-2000 și 2005-2009 a fost membru al consiliului Curții. În 2005 a fost desemnat din nou, ca judecător al Curții Supreme de Justiție.

În 2009 a fost ales din nou, ca membru al Consiliului Magistraturii, fără dreptul de a contopi acest post cu activitatea de judecător, iar în martie 2011 a fost Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii. I-au fost acordate distincții pentru meritele sale deosebite pentru activitatea sa de judecător.

Președinte

Pentru ieșirea din impasul politic, în care se afla Republica Moldova mai bine de 2 ani și jumătate, a fost luată decizia de a vota un candidat apartinic la funcția de șef al statului. Această idee a luat viață atunci când 3 membri ai Partidului Comunist în frunte cu Igor Dodon au părăsit PCRM și au creat propriul partid numit Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Așa cum Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) totaliza doar 58 de mandate iar pentru alegerea președintelui era nevoie de 61 voturi, noul partid PSRM cu cei trei membri parlamentari puteau juca un rol decisiv în soarta țării. Președintele PSRM, Igor Dodon, a acceptat să participe la alegerea șefului statului cu condiția că candidatul trebuie să nu reprezinte interesele niciunui partid din parlament. Din multitudinea de candidați propuși care uneori nu găseau nici măcar susținerea întregii Alianțe, judecătorul Nicolae Timofti, a fost acea soluție de compromis care a împăcat toate părțile.

Pe data de 16 martie 2012, Nicolae Timofti a fost ales în funcția de președinte cu toate cele 62 voturi disponibile, încă un vot de la deputatul neafiliat Mihai Godea (fost membru PLDM).[6] Partidul Comunist a refuzat să participe la vot. Potrivit Art 80 din Constituția Republicii Moldova, „mandatul Președintelui Republicii Moldova durează 4 ani și se exercită de la data depunerii jurământului”.

La 22 mai 2012, Nicolae Timofti a promulgat Legea cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 100 privind actele de stare civilă; ca urmare a acestei legi, cetățenii moldoveni pot să-și indice în actul de identitate naționalitatea română dacă se auto-identifică români.[9]

Angajamentele asumate

Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie.
Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție.

În funcția de președinte al țării, Nicolae Timofti, s-a angajat să respecte zece angajamente înaintate de Partidul Socialiștilor, pentru a fi susținut la alegerile din 16 martie. Igor Dodon a făcut publice condițiile din "testul statalității" pe care, în opinia sa, șeful statului trebuie să-l treacă pe durata mandatului.

Iată care sunt cele zece angajamente pe care și le-a asumat șeful statului, Nicolae Timofti:

  1. Protejarea și afirmarea statalității, integrității teritoriale, independenței și suveranității statului moldovenesc.
  2. Respectarea neutralității țării și neacceptarea aderării Republicii Moldova la niciun bloc politico-militar, precum și neadmiterea dislocării de trupe și a obiectelor militare ale altor state pe teritoriul Republicii Moldova.
  3. Respectarea normelor constituționale în vigoare și păstrarea intactă a tuturor prevederilor Constituției statului; neacceptarea adoptării unei Constituții noi.
  4. Menținerea statutului de membru al Comunității Statelor Independente al Republicii Moldova.
  5. Menținerea echilibrului în relațiile politice externe, în raport cu Estul și cu Vestul.
  6. Menținerea și respectarea statutului oficial al limbii moldovenești ca limbă de stat a Republicii Moldova.
  7. Instaurarea păcii civice în țară prin consolidarea poporului moldovenesc și respectarea drepturilor minorităților etnice din Republica Moldova.
  8. Protejarea tradițiilor și valorilor morale autohtone, în spiritul religiei creștine, cu respectarea statutului laic al Republicii Moldova.
  9. Păstrarea propriei neutralități politice, ca șef de stat, neaderarea la niciun partid și neparticiparea pe liste electorale; promovarea pluralismului politic și poziționarea în calitate de arbitru în raport cu puterile de bază (legislativă, executivă și judecătorească) și în raport cu alți actori politici din Republica Moldova.
  10. Deținerea unei singure cetățenii, moldovenești.

Critici

În aprilie 2013 s-a aflat, și Nicolae Timofti a recunoscut, că, el a fost judecătorul care în anul 1987 l-a găsit vinovat pe disidentul pro-român Gheorghe David de „propagandă sistematică, în scris și oral, a ideilor cu caracter naționalist, urmărind scopul de a provoca dușmănie națională față de persoanele de naționalitate rusă, de a discredita politica națională leninistă a PCUS”, că ar fi „răspândit născociri vădit false care compromit orânduirea sovietică” și l-a trimis la tratament psihiatric forțat.[10] Într-o scrisoare deschisă, pe 16 aprilie 2013, Nicolae Timofti a spus „că regretă că a fost pus în situația să aplice o lege inumană și a explicat faptul că, în calitate de judecător, era obligat să aplice legea, în materialul probatoriu instrumentat de procuratura RSSM figurând o expertiză medicală semnată de un consiliu de medici, iar apărarea nu a prezentat probe ce ar fi combătut concluziile procurorilor” și și-a cerut iertare de la rudele acelui om. În scrisoare, Nicolae Timofti mai spune că, consideră că și-a reparat „acea eroare judiciară parțial” când și-a revizuit decizia în anul 1988 și a decis scoaterea de sub tratament psihiatric forțat a lui Gheorghe David.

Totodată, Timofti a afirmat atunci că „instituția prezidențială a devenit obiectul unei campanii de denigrare din cauza poziției șefului statului cu privire la retragerea trupelor rusești din regiunea transnistreană, statutul limbii române și parcursul european al Republicii Moldova”.[11]

Atunci, liderul PL, Mihai Ghimpu, a cerut demisia lui Nicolae Timofti pentru această faptă: „Un președinte care a băgat un tânăr la casa de nebuni pentru adevăr nu poate rămâne în funcție”.[12]

Pe parcursul mandatului său, Nicolae Timofti a fost criticat pentru faptul că de multe ori poziția sa oficială a fost prezentată de purtătorului său de cuvânt, Vlad Țurcanu, în locul său.[13][14]

El a mai fost criticat și pentru înmânarea unui număr mare de distincții de stat, printre beneficiarii acestora numărându-se mulți funcționari și demnitari de stat, persoane controversate, sau ale căror merite nu ar fi justificate.[15]

Foștii președinți moldoveni Nicolae Timofti (stânga) și Petru Lucinschi (dreapta) în 2024

Premii și distincții

Referințe

  1. ^ Președintele Nicolae Timofti este enoriaș al Mitropoliei Basarabiei. Accesat la 26 martie 2012.
  2. ^ Curriculum Vitae
  3. ^ UNIMEDIA (). „Live text de la alegerea președintelui Republicii Moldova”. Unimedia (în Romanian). Accesat în . 
  4. ^ Paul Ciocoiu (). „Cine e Nicolae Timofti, noul președinte al Republicii Moldova?”. EVZ (în Romanian). Accesat în . 
  5. ^ „Învestirea președintelui: O zi istorică în imagini!”, Unimedia
  6. ^ a b c d e f Enciclopedia „Oamenii Moldovei”: Vol. 1. . p. 8. ISBN 978-9975-53-866-4. 
  7. ^ Fiul președintelui Moldovei, Ștefan Timofti marchează la Premier League SPORTS.md
  8. ^ „Timofti nu regretă că a judecat pentru disidență”. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  9. ^ Cere-ți dreptul, fii român! Arhivat în , la Wayback Machine., jurnal.md, 26 mai 2012
  10. ^ Președintele Nicolae Timofti a recunoscut implicarea sa în condamnarea disidentului Gheorghe David, adevarul.ro
  11. ^ „Președintele Nicolae Timofti regretă sentința pe care a pronunțat-o în dosarul lui Gheorghe David, în anul 1987, când era judecător și își cere iertare de la rudele acetuia”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Mihai Ghimpu cere demisia președintelui Nicolae Timofti pentru că a trimis la casa de nebuni un dizident anti-sovietic
  13. ^ Cine e președintele R. Moldova - Nicolae Timofti sau Vlad Țurcanu?
  14. ^ Nicolae Timofti implineste 3 ani de cand este presedintele Moldovei. Comunistii: "N-avem presedinte, avem un purtator de cuvant" - VIDEO
  15. ^ Societatea civilă critică decretul președintelui moldovean cu privire la decorarea unor demnitari
  16. ^ Николай Тимофти больше не судья ВСП
  17. ^ a b „Biografia domnului Nicolae Timofti, preşedinte al Republicii Moldova în anii 2012-2016”. Accesat în . 
  18. ^ „Укази о одликовањима”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Тимофти награжден Орденом "Звезда Румынии"”. Панорама. . Accesat în . 
  20. ^ Росен Плевнелиев: Болгария поддержит Молдову на пути евроинтеграции

Legături externe

Interviuri


Predecesor:
Marian Lupu 		Președintele Republicii Moldova
23 martie 2012 - 23 decembrie 2016 		Succesor:
Igor Dodon