În acest articol vom analiza Nicolas-Joseph Cugnot din diferite perspective, explorând impactul său asupra societății de astăzi și relevanța sa în diferite domenii. De la origine până la evoluția sa de-a lungul anilor, Nicolas-Joseph Cugnot a jucat un rol cheie în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Printr-o abordare multidisciplinară, vom aborda diferitele fațete ale Nicolas-Joseph Cugnot, analizând influența acestuia asupra culturii, economiei, politicii și tehnologiei. În plus, vom examina importanța Nicolas-Joseph Cugnot în contextul actual și vom reflecta asupra rolului său în construirea unui viitor durabil și incluziv.
Nicolas-Joseph Cugnot | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2] ![]() Void-Vacon, Lorraine(d), Franța ![]() |
Decedat | (79 de ani)[1] ![]() Paris, Prima Republică Franceză ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | inginer militar inginer thermophysicist ![]() |
Limbi vorbite | limba franceză[3] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Nicolas-Joseph Cugnot (n. , Void-Vacon, Lorraine(d), Franța – d. , Paris, Prima Republică Franceză) a fost un inventator francez care a construit primul vehicul terestru autopropulsat, fardier à vapeur, efectiv primul automobil din lume.[4][5]
S-a născut în Void-Vacon, Lorraine, (acum departamentul Meuse), Franța. A lucrat ca inginer militar în Austria până la 38 de ani. În 1765 a început să experimenteze modele de lucru ale vehiculelor cu motor cu abur pentru armata franceză, destinate transportului tunurilor.
În 1769 a fabricat și folosit primul vehicul terestru autopropulsat, fardier à vapeur o platformă greoaie, din bârne de lemn cu trei roți având fiecare câte un cerc din fier. Motorul se afla în față, format dintr-un cazan aflat deasupra unui foc și cu doi cilindri verticali în care aburul intra alternativ, bazat pe motorul cu aburi al lui Thomas Newcomen.[6] Cele două tije ale pistonului acționau roata din față cu ajutorul unei roți dințate și al piedicilor acestei roți. Vehicul s-a deplasat cu 3,5-4 km oră dar din cauza unei erori de proiectare a cazanului, aburul se epuiza în 15 minute și vehiculul se oprea pentru ca aburul să se refacă. La demonstrație au participat inventatorul Jean-Baptiste Vaquette de Gribeauval, marchizul César Gabriel de Choiseul-Praslin și numeroși alți tehnicieni.
În iulie 1770 a realizat o versiune îmbunătățită a vehiculului fardier à vapeur iar în noiembrie a fost făcută o nouă demonstrație - vehicul a transportat într-o oră 1000 kg pe o distanță de „cinci sferturi de leghe” (7,8 km).[6]