Nicu Stan

În articolul de astăzi ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Nicu Stan. De la începuturile sale, Nicu Stan a fost subiect de interes și studiu, captând atenția celor care doresc să înțeleagă în continuare nuanțele și complexitățile sale. De-a lungul istoriei, Nicu Stan a fost protagonistul a nenumărate dezbateri, discuții și reflecții, fiind un subiect care cuprinde o gamă largă de perspective și abordări. Cu atât de multe de descoperit și analizat, este evident că Nicu Stan continuă să fie un subiect de relevanță astăzi, stârnind interesul academicilor, entuziaștilor și curioșilor deopotrivă. În acest articol, vom explora punctele importante ale Nicu Stan, scufundându-ne în istoria, evoluția sa și impactul său asupra diferitelor zone ale societății.

Nicu Stan
Date personale
Născut25 noiembrie 1931
Constanța
Decedat24 august 1990
Iași
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieoperator și director de imagine de film
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicu Stan (n. 25 noiembrie 1931, Constanța – d. 24 august 1990, Iași) a fost un operator, director de imagine de film, scenarist și regizor de film român. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Răscoala (1966), Diminețile unui băiat cuminte (1967), Columna (1968), Baltagul (1969), Puterea și adevărul (1972), Actorul și sălbaticii (1975) și Toate pînzele sus (serial TV, 1977).

Biografie

S-a născut la 25 noiembrie 1931 în Constanța. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, debutând încă din ultimul an ca student pe post de cameraman și asistent de operator la mediumetrajul ...Și Ilie face sport (1954). Colaborează apoi la realizarea a două lungmetraje: Alarmă în munți (1955) și Pasărea furtunii (1957).[1] A regizat apoi câteva scurtmetraje documentare (Covoare orientale, Confex și Nu, nu e miraj) și a fost asistent de operator la lungmetraje de ficțiune, debutând ca director de imagine în filmul Partea ta de vină... (1963), regizat de Mircea Mureșan.

În anii 1980, urmând exemplul altor operatori, Nicu Stan a regizat patru filme de lung metraj: Un echipaj pentru Singapore (1982), Vreau să știu de ce am aripi (1984), Furtună în Pacific (1986) și Cale liberă (1987). La filmul Furtună în Pacific (1986), a fost și scenarist împreună cu scriitorul constănțean Constantin Novac.[2] Și-a continuat, în paralel, și meseria de director de imagine. A murit la 24 august 1990.

Criticul de film Călin Căliman, care i-a dedicat un capitol în volumul Cinci artiști ai imaginii cinematografice (Ed. Reu Studio, București, 2009), îl considera un „o luciditate dinamică”, care părea să confere viață imaginii filmelor sale, aparatul său de filmat având parcă o „privire ca de o om, ca de ființă vie”.[3]

Filmografie

Operator de imagine

Regizor

Scenarist

Premii

Pentru activitatea sa în domeniul cinematografic, operatorul și directorul de imagine Nicu Stan a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN):

  • Premiul pentru imagine (1973) - pentru filmele Zestrea, Conspirația și Departe de Tipperary[4]
  • Premiul pentru imagine (1977) - pentru serialul TV Toate pînzele sus (ex-aequo cu Iosif Demian pentru filmul Buzduganul cu trei peceți)[5]
  • Premiul pentru imagine (1978) - pentru filmul Înainte de tăcere[6]
  • Premiul pentru întreaga activitate - in memoriam (1992)[7]

În plus, filmul Puterea și Adevărul a obținut Marele Premiu al Asociației Cineaștilor din România în 1972, Nicu Stan fiind menționat de juriu printre cei care au contribuit la realizarea lui.[8]

Note

  1. ^ a b Călin Căliman, „Nicu Stan, o luciditate dinamică”, în vol. Cinci artiști ai imaginii cinematografice, Ed. Reu Studio, București, 2009, p. 51.
  2. ^ Călin Căliman, op. cit., pp. 65-66.
  3. ^ Călin Căliman, op. cit., p. 68.
  4. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 13.
  5. ^ Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 27.
  6. ^ Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 31.
  7. ^ Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 101.
  8. ^ Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 10.

Bibliografie

  • Călin Căliman - „Nicu Stan, o luciditate dinamică”, în vol. „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (Ed. Reu Studio, București, 2009), pp. 51-69.

Legături externe