În lumea de astăzi, Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare pentru o gamă largă de oameni. De la experți în domeniu până la cei care abia încep să exploreze acest subiect, Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal a captat atenția și curiozitatea multora. Fie datorită relevanței sale în societatea actuală, a impactului său asupra vieții de zi cu zi sau a relevanței sale istorice, Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal este un subiect care provoacă o varietate de opinii și discuții. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal, de la originea și evoluția sa până la implicațiile sale viitoare. Pe parcursul acestor pagini, ne vom cufunda în lumea fascinantă a lui Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal | |
Poziția | Kirchwald![]() |
---|---|
Coordonate | 50°21′21″N 7°06′37″E / 50.355966°N 7.110202°E |
Suprafață | 616 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE5608302 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 616 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal este situat la coordonatele 50°21′27″N 7°06′53″E / 50.3575°N 7.1147°E.
Situl Nitzbach mit Hangwäldern zwischen Virneburg und Nitztal a fost declarat sit de importanță comunitară în martie 2001 pentru a proteja 2 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în octombrie 2005[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 6 habitate naturale: Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]