Notre Dame de Paris (film din 1956)
În lumea de astăzi, Notre Dame de Paris (film din 1956) este un subiect care a câștigat o mare relevanță și atenție în diferite domenii. Fie la nivel personal, profesional, social sau politic, Notre Dame de Paris (film din 1956) a generat dezbateri, controverse și discuții care au captat interesul indivizilor de toate vârstele și mediile. În acest articol, vom explora în detaliu numeroasele fațete ale Notre Dame de Paris (film din 1956) și impactul său asupra societății actuale. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, vom analiza modul în care Notre Dame de Paris (film din 1956) a ajuns să influențeze modul în care gândim, acționăm și ne raportăm la lumea din jurul nostru. Printr-o abordare holistică și multidisciplinară, acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare despre Notre Dame de Paris (film din 1956), pentru a favoriza o mai bună înțelegere și reflecție asupra importanței sale în viața noastră de zi cu zi.
| Notre Dame de Paris | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Titlu originar | Notre-Dame de Paris |
|---|---|
| Gen | film dramatic |
| Regizor | Jean Delannoy |
| Scenarist | Jean Aurenche și Jacques Prévert |
| Bazat pe | romanul omonim a lui Victor Hugo |
| Producător | Raymond Hakim, Robert Hakim |
| Studio | Panitalia (Italia) și Paris Film Productions (Franța) |
| Director de imagine | Michel Kelber |
| Montaj | Henri Taverna |
| Muzica | Georges Auric Angelo Francesco Lavagnino |
| Narator | Pierre Fresnay |
| Distribuție | Gina Lollobrigida Anthony Quinn Alain Cuny Robert Hirsch |
| Premiera | 19 decembrie 1956  Franța |
| Durata | 115 minute Film color |
| Țara | Franța  Italia |
| Locul acțiunii | Paris  |
| Limba originală | franceză |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Buget | 1.000.000 $ |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Notre Dame de Paris (titlul original: în franceză Notre Dame de Paris) este un film dramatic coproducție franco-italiană, realizat în 1956 de regizorul Jean Delannoy, după romanul omonim a scriitorului Victor Hugo, protagoniști fiind actorii Gina Lollobrigida, Anthony Quinn, Alain Cuny și Robert Hirsch.
Conținut
 | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Distribuție
- Gina Lollobrigida – Esméralda
- Anthony Quinn – Quasimodo
- Alain Cuny – Claude Frollo
- Robert Hirsch – Pierre Gringore
- Jean Danet – căpitanul Phœbus de Châteaupers
- Philippe Clay – Clopin Trouillefou
- Jean Tissier – Ludovic al XI-lea
- Maurice Sarfati – Jehan Frollo
- Valentine Tessier – Aloyse de Gondelaurier
- Marianne Oswald – La Falourdel
- Piéral – mogâladeață
- Danielle Dumont – Fleur de Lys
- Jacques Hilling – Charmolue
- Jacques Dufilho – Guillaume Rousseau
- Roger Blin – Mathias Hungadi și ducele de Bohême
- Robert Lombard – Jacques Coppenole
- Dominique Davray – Colette La Charonne
- Hubert de Lapparent – Guillaume d'Harancourt
- Paul Bonifas – Gilles Le Cornu
- Georges Douking – François Chanteprune, un asasin
- Madeleine Barbulée – d-na. Le Cornu
- Camille Guérini – președintele tribunalului
- Albert Rémy – Jupiter
- Roland Bailly – Pierrot Torterue
- Daniel Emilfork – Andry Le Roux
- Michel Etcheverry – un arhidiacon
- Damia – cântăreața cerșetoare
- Boris Vian – cardinalul de Paris
- Albert Michel – paznicul de noapte
- Yette Lucas – Claude Rongeoreille
- Denise Carvenne – o tapițeră
- Jacques Bertrand – Bellevigne de l'Etoile
- Pierre Fresnay – voce din off narator (nemenționat)
- Paul Bisciglia – un om la sărbătoarea nebunilor
- Germaine Delbat – o enoriașă
- Virginie Vitry – o brodeză
- Nadine Tallier – o fată din Cour des Miracles
- Dominique Marcas – o femeie din Cour des Miracles
- Franck Maurice – al doilea călău
- Doudou Babet – un cerșetor
- Van Doude – un cerșetor
- Jean Martin – un cerșetor
- Jean Tielment – un cerșetor
- Les Chevaliers de l'Arc de l'Île-de-France[Note 1] – les archers
Premii
RFG Bambi 1957 : premiul pentru cea mai bună actriță străină lui Gina Lollobrigida[1].
Referințe
Note
- ^ fr Dirigés par Jacques Cadet (générique de fin).